Mulți antreprenori la început de drum fac o serie de greșeli costisitoare, nu neapărat din rea-voință, ci mai degrabă din lipsă de informare. Expertul contabil Cosmin Dumitrașcu, fondator ABS Group România, avertizează că Fiscul s-a modernizat și are acces la date aproape în timp real. Iar asta transformă orice eroare într-un risc financiar major.
„Greșelile nu sunt făcute neapărat rău intenționat, ci din lipsă de documentare sau se merge pe premisa că „merge și așa”. Fiscul s-a digitalizat, are acces la date aproape în timp real, așa că orice greșeală se poate transforma în costuri și stres”, spune Dumitrașcu.
Alegerea formei juridice și coșmarul TVA
Una dintre primele și cele mai mari capcane este alegerea formei juridice. Mulți optează pentru SRL sau PFA la întâmplare, bazându-se pe sfatul unui prieten, fără să consulte un specialist. Ulterior, descoperă cu stupoare că au de plătit taxe enorme, pentru că forma aleasă nu se potrivea modelului lor de business.
Dar problemele nu se opresc aici.
„De multe ori, greșeala nu se oprește aici și se lovesc de TVA, în sensul că ei nu cunosc când este musai să fii plătitor de TVA și care este plafonul aferent. Asta și în condițiile în care, mai nou, trebuie să te înregistrezi ca plătitor de TVA la data atingerii sau depășirii plafonului. Ar fi de preferat înainte, cel târziu imediat după depășirea acestuia”, afirmă Cosmin Dumitrașcu. Puțini știu, de exemplu, când este mai rentabil să aplice TVA la încasare versus TVA la facturare, o decizie care poate afecta serios fluxul de numerar.
„Banii firmei sunt banii mei” o gândire păguboasă
O mentalitate extrem de răspândită și periculoasă este confundarea patrimoniului firmei cu buzunarul propriu. Antreprenorii tratează conturile și bunurile companiei ca fiind personale, făcând plăți pentru cheltuieli private, retrăgând numerar fără justificare sau înregistrând facturi fictive. V-ați gândit vreodată ce riscuri implică asta, pe bune? Riscurile de reclasificare a acestor cheltuieli sunt majore, mai ales de la implementarea sistemului SAF-T. ANAF poate recalcula totul ca venituri personale, aplicând un impozit de 16%, la care se adaugă dobânzi și penalități usturătoare.
Firma inactivă nu înseamnă zero obligații
Extrem de mulți patroni cred că o firmă fără venituri nu are nicio obligație fiscală. Lucrurile stau, însă, complet diferit. O companie fără activitate trebuie să depună declarația de inactivitate sau, dacă a avut activitate în trecut, să continue depunerea declarațiilor pe zero. Nerespectarea acestor obligații poate atrage amenzi.
Soluția este simplă. „Dacă nu mai faci nimic cu o firmă, măcar suspend-o. Nu mai achiți nici servicii contabile, iar singurele obligații către ANAF rămân situațiile financiare anuale de depus”, explică fondatorul ABS Group România.
Cheltuieli deductibile și legislația muncii
O altă greșeală care devine costisitoare pe termen lung este necunoașterea cheltuielilor deductibile. „Codul Fiscal este conceput în așa fel încât să vină și cu deduceri fiscale, nu doar cu taxe și impozite. O cheltuială o poți efectua din companie dacă are legătură cu scopul activității economice. Am văzut foarte multe cazuri cu antreprenori care cheltuiau din banii proprii facturi pentru SRL/PFA, neștiind că pot plăti acele bunuri/servicii din conturile acestora”, explică Dumitrașcu. Pe lângă asta, ignorarea legislației muncii (Legea 53/2003 – Codul Muncii) este o altă problemă. Angajările, modificările de salariu sau programul de lucru trebuie declarate corect și la timp.
De exemplu, în loc să mărească un salariu, unde taxele depășesc 40%, un angajator poate oferi beneficii deductibile: abonamente medicale, tichete de masă, abonamente sportive sau cursuri de formare profesională.
Decapitalizarea și contractele verbale
Distribuirea haotică de dividende este poate cel mai la îndemână mod de a scoate bani din firmă, însă poate duce la decapitalizarea companiei. Chiar și cu impozitarea care va crește la 16% din 2026, o analiză a activului net contabil este esențială înainte de a distribui sume mari. În final, o altă eroare majoră este încrederea în înțelegerile verbale. Fără un contract scris, orice dispută cu un client sau furnizor devine un calvar juridic, fiind imposibil de dovedit termenele de plată, detaliile agreate sau cine suportă pagubele. Un contract clar nu înseamnă neîncredere, ci profesionalism.
