Ce se pune în containerele pentru ambalaje și ce deșeuri trebuie colectate separat

Primul reper pentru separarea deșeurilor îl reprezintă instrucțiunile înscrise pe container și cele ale serviciului de salubritate din localitate. Acestea au prioritate față de recomandările generale: sistemul de colectare, echipamentele disponibile și contractele operatorului diferă de la o localitate la alta.

Ambalajele cu garanție se păstrează întregi până la returnare

Recipientele pentru băuturi care poartă marcajul Sistemului Garanție-Returnare (SGR) au un circuit distinct de celelalte ambalaje reciclabile. Sistemul cuprinde ambalaje nereutilizabile din plastic, sticlă sau metal, cu volume între 0,1 și 3 litri, marcate corespunzător.

La cumpărare se plătește o garanție de 50 de bani, recuperată la returnarea recipientului. Pentru identificarea lui de către aparat sau de către angajatul punctului de returnare trebuie respectate următoarele condiții:

• Recipientul să fie gol, fără băutura rămasă în interior.
• Ambalajul să fie întreg și nedeformat, fără să fi fost turtit înainte de predare.
• Eticheta și codul de bare să rămână lizibile.

Ambalajele intrate în sistem sunt numărate și sortate după material și culoare. Păstrarea elementelor de identificare permite recunoașterea lor corectă și recuperarea banilor.

Un recipient pentru băuturi fără marcajul sistemului nu dă dreptul la restituirea garanției. Destinația lui se stabilește după regulile locale de colectare, chiar dacă este făcut din același material ca un ambalaj returnabil.

Golirea recipientelor protejează hârtia colectată împreună cu ele

Pentru sticlele, dozele și recipientele din plastic destinate colectării obișnuite, pregătirea începe prin îndepărtarea conținutului. Sosurile, lichidele și resturile mari de mâncare pot ajunge pe hârtia și cartonul din aceeași colectare, reducând calitatea materialului recuperat.

Ambalajele nu au nevoie de o spălare la fel de atentă ca vesela. Un recipient foarte murdar poate fi clătit rapid, fără consum inutil de apă caldă și detergent, după care trebuie lăsat să se scurgă înainte de depunere.

Pentru capace se respectă instrucțiunile operatorului. Metodele folosite la sortare diferă, astfel că o recomandare aplicabilă într-un sistem nu devine automat regulă în altul.

Contează și modul în care sunt depuse materialele. În unele localități din România, operatorii distribuie saci colorați pentru colectare. În altele, deșeurile trebuie puse libere în containere, fără pungi închise. Se folosesc numai sacii solicitați de serviciul local, în condițiile indicate de acesta.

Foliile și pungile subțiri pot ajunge în jurul pieselor mobile ale instalațiilor și se pot înfășura pe acestea. Din acest motiv, unele centre nu le primesc împreună cu ambalajele rigide.

Cartonul curat și hârtia folosită au destinații diferite

O cutie de pizza poate avea porțiuni potrivite pentru reciclare și porțiuni care trebuie îndepărtate. Capacul și cartonul curat pot merge la colectarea hârtiei, dacă operatorul le acceptă. Partea îmbibată cu grăsime și acoperită cu mâncare se separă și se gestionează potrivit regulilor locale.

O pată mică de grăsime nu face neapărat inutilizabilă întreaga cutie. Resturile de pizza, sosurile și șervețelele folosite trebuie însă scoase: ele pot afecta procesul de recuperare a hârtiei.

Șervețelele folosite, hârtia igienică, scutecele și produsele sanitare nu intră în colectarea comună cu hârtia și cartonul. Aceste materiale au fibre scurte, pot fi contaminate, iar unele includ straturi de plastic.

Nici bonurile fiscale nu se pun automat în recipientul albastru. Multe sunt realizate din hârtie termică, tratată chimic pentru imprimare, care nu este acceptată în colectarea obișnuită a hârtiei. Tehnologia diferă însă de la un produs la altul.

Printre materialele colectate în mod obișnuit se află ziarele, revistele, caietele, cutiile și ambalajele curate din carton.

Marcajele de pe plastic nu stabilesc singure destinația obiectului

Triunghiul din trei săgeți, uneori însoțit de un număr, poate crea confuzie. Pentru plastic, numărul identifică tipul de rășină, adică familia de material din care este fabricat obiectul. Informația îi ajută pe producători și pe operatorii de sortare să recunoască materialul, fără să confirme acceptarea lui în colectarea locală.

O sticlă de detergent, o folie, o jucărie și o periuță de dinți pot fi toate din plastic, dar diferă prin formă, compoziție și posibilitățile de reciclare. În multe sisteme municipale se colectează în principal ambalaje. Simplul material din care este făcut un obiect nu stabilește containerul potrivit.

Aruncarea unui obiect la reciclare doar în speranța că va fi separat ulterior este numită în engleză wish-cycling. Operatorii trebuie să îndepărteze manual sau mecanic obiectele pe care instalațiile nu le pot procesa. Operațiunea poate încetini sortarea, iar unele obiecte deteriorează calitatea materialelor recuperate.

Inscripțiile „biodegradabil” și „compostabil” nu echivalează nici ele cu acceptarea la reciclarea plasticului. Materialele compostabile sunt proiectate să se descompună în anumite condiții. Unele au nevoie de temperatură și umiditate controlate într-o instalație industrială și nu se descompun complet într-un compost obișnuit.

Amestecate cu plasticul convențional, aceste ambalaje pot contamina materia primă recuperată. Depunerea lor în recipientul pentru biodeșeuri este potrivită numai dacă operatorul local confirmă că le acceptă.

Obiectele din sticlă, bateriile și aparatele cer separare

Containerul pentru sticlă primește, de regulă, sticle și borcane. Un pahar spart nu devine ambalaj reciclabil doar pentru că este făcut din sticlă. Compoziția și temperatura de topire contează pentru materialul obținut după procesare.

Separarea trebuie să țină cont de următoarele categorii:

• Paharele, oglinzile, geamurile, vasele termorezistente, ceramica și porțelanul nu se amestecă cu sticla de ambalaj. Au compoziții și temperaturi de topire diferite; chiar și fragmentele mici pot produce defecte în noile recipiente din sticlă reciclată.
• Bateriile portabile se predau în recipientele speciale din magazine, la punctele municipale sau în campaniile dedicate. Pot conține substanțe periculoase, iar deteriorarea lor poate provoca scurgeri ori incendii.
• Telefoanele, cablurile, încărcătoarele, jucăriile electronice și electrocasnicele mici sunt deșeuri de echipamente electrice și electronice. Se colectează separat de ambalajele din metal și plastic.
• Becurile, inclusiv cele economice, și tuburile fluorescente au un circuit separat de colectare și nu se depun în containerul pentru sticlă.

Un singur acumulator cu litiu deteriorat poate declanșa un incendiu într-o autospecială sau într-o instalație de sortare. Unele organizații de profil oferă hărți ale punctelor unde pot fi predate deșeurile care necesită colectare separată.

Prevenirea deșeurilor precedă reciclarea

În ierarhia europeană a deșeurilor, prima etapă este prevenirea, urmată de pregătirea pentru reutilizare și apoi de reciclare. Recuperarea materialelor presupune transport și consum de energie, iar materialele nu pot fi recuperate la nesfârșit.

Folosirea unei sticle reutilizabile, repararea unui aparat și cumpărarea unui produs cu mai puțin ambalaj pot evita apariția deșeurilor. Reciclarea singură nu poate compensa consumul tot mai mare de produse de unică folosință.