Gata cu speculațiile. Dezbaterea aprinsă despre „vânzarea țării” are, în sfârșit, cifre oficiale. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a pus datele pe masă. Iar realitatea pare să contrazică total mitul popular.
Oficialul spune clar că fenomenul e mult exagerat. Cifrele de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) zugrăvesc o cu totul altă imagine. Conform informațiilor prezentate de Barbu la un post TV și citate de Cancan, frica de acaparare a pământului de către străini nu se confirmă în acte. Cel puțin nu la nivel de persoane fizice.
Cifrele care schimbă totul: 0,01% vs. 28%
Verdictele sunt clare. Când vorbim de cetățeni străini cu teren agricol pe numele lor, procentul e aproape de zero. Doar 0,01% din toată suprafața agricolă a țării. O nimica toată. Cifra asta, singură, demontează ideea unei invazii.
Dar lucrurile se schimbă când intră în discuție firmele. Aici, procentul sare brusc. Undeva între 25% și 28%. Însă chiar și cifra asta, care poate părea alarmantă, ascunde o realitate plină de nuanțe. Surprinzător sau nu, nu toate aceste companii sunt 100% „străine”. Ministrul Barbu a insistat că datele trebuie interpretate corect, pentru că în calcul intră și firme înregistrate în România sau cu acționariat mixt.
Cine sunt, de fapt, „străinii”? Exemplul care lămurește totul
Ca să fie totul limpede, șeful MADR a dat un exemplu concret care arată cât de încurcată e situația. Aici lucrurile se complică.
„Vă dau un exemplu. O doamnă care deține 7.000 de hectare în zona Timișoarei, este româncă și este căsătorită cu un bărbat de cetățenie italiană. M-a spus: soțul meu este italian, eu sunt româncă, puteți spune că cele 7.000 de hectare sunt deținute de un străin?”, a povestit Florin Barbu. Cazul arată cum statistica te poate induce în eroare. Legal, o astfel de proprietate poate fi încadrată la entități cu capital străin, deși unul dintre proprietari este român. „Sunt străini, dar procentul nu este așa mare, undeva la 25-26%”, a nuanțat ministrul.
Arendă, nu proprietate. „Terenul României nu poate pleca”
Un detaliu cheie, adesea uitat în discuțiile publice, este diferența dintre a fi proprietar și a lua în arendă. Florin Barbu a ținut să sublinieze acest aspect. El a explicat că multe companii nu dețin pământul, ci doar îl lucrează. Au contracte de arendă pe termen lung. Practic, pământul rămâne, în acte, al românilor.
„Nu poate să plece cu terenul. Terenul este luat în arendă, nu în proprietate”, a punctat ferm oficialul. Mai mult, el consideră prezența firmelor străine un plus pentru economie. Acestea investesc, produc, aduc valoare și, cel mai important, plătesc taxe la statul român. Beneficiile se văd direct în balanța comercială. „Aceste companii vor rămâne pe teritoriul României, vor produce, vor plăti impozite și taxe, iar România va avea un lucru foarte bun în balanța comercială. Lucrurile sunt foarte clare, terenul României nu poate pleca”, a încheiat șeful MADR.
O teamă exagerată sau o problemă reală?
Mesajul ministrului vrea să calmeze spiritele. Panica legată de pământul luat de străini pare mai degrabă o percepție, nu o realitate statistică. Datele arată o implicare minusculă la persoane fizice și o situație complicată, dar nu neapărat rea, la firme.
Coincidență? Greu de crezut. Cifrele oferite de autorități aduc o perspectivă bazată pe date într-o dezbatere dominată de emoție. Acum, datele oficiale sunt pe masă. Ele demontează un mit persistent și invită la o analiză mult mai rece a prezenței capitalului străin în agricultura noastră.
