Despre politica pur eronată a Moscovei

Despre politica pur eronată a Moscovei

Liderii comuniști credeau că sunt deținătorii celei mai avansate științe, marxismul, și că iau numai decizii corecte, exacte. Ideea de bază a celor care au fost la Kremlin după 1917 era cea referitoare la revoluția mondială, adică la ocuparea întregului Pământ în numele ideologiei inventate în secolul al XIX-lea de către Marx și Engels.

De asemenea, Iosif  Vissarionovici Stalin a jurat să pună în practică astfel de teze și a făcut totul pentru atingerea obiectivului măreț. Nu este de mirare că în anul 1945 comuniştii chinezi au primit ajutorul frățesc al Armatei Roșii prin livrări de armament și prin intervenția directă pentru alungarea japonezilor.

Astfel, fratele mai mare a trimis în statul estic tehnică de luptă de ultimă generație și fabricile chinezești au putut să producă armament ușor de infanterie după originalele rezultate după îndelungi cercetări. Era prea puțin și s-a trecut la asamblarea de tunuri grele, tancuri T-55 și avioane MiG-15 și MiG-19.

Nici celebrul MiG-21 n-a scăpat de plagiat, însă varianta asiatică se numea J-7. Bombardierele Hong-5 erau copii ale aparatului Iliușin Il-28. N-a fost uitată nici aviația de transport pentru asigurarea mobilității în condițiile terenului puternic frământat din China și a apărut modelul Xian Y-7, o variantă a mult mai celebrului An-24.

Livrările de tehnică de luptă au continuat

Cu toate că a fost un conflict ideologic, livrările de tehnică de luptă au continuat și China a primit avioane Su-27 de superioritate aeriană. Apărarea antiaeriană are sisteme HQ-9, însă acestea derivă din S-300 rusesc. Este adevărat că au fost sume frumoase în dolari, însă se știe că Beijingul duce o politică de copiere a tot ce prinde și acum mai amestecă tehnologia occidentală cu cea rusească pentru inventarea unor sisteme de arme performante în raport cu originalele.

De asemenea, chiar portavioanele sovietice au fost achiziționate pentru studiu și antrenament, nucleul costisitoarei flote urmând să fie în jurul faimosului Liaoning. Nava fostă sovietică nu este însă pe gustul planficatorilor militari chinezi pentru că este prea mică în raport cu ceea ce deține US Navy și se lucrează acum la proiecte mult mai ambițioase pentru ieșirea în Oceanul Pacific.

Colosul galben este un imens pericol militar deoarece amestecă forța armată cu brutalitatea ideologică, însă liderii de la Moscova parcă au mințile luate de zei.

Kremlinul, sclavul imperiului din Extremul Orient

Kremlinul consideră că reprezintă o forță planetară, însă nu vrea să știe că este practic sclavul imperiului din Extremul Orient. Astăzi se distrează cu Ucraina, însă s-ar putea să fie în același rol de șoricel în raport cu dragonul roșu. Un prim semn că Beijingul face orice pentru atingerea unor obiective politice a fost războiul din 1969 în care au fost zeci de mii de victime și, în final, Moscova a cedat insula Zhenbao Chinei.

De asemenea, aflată în mijlocul apelor râului Ussuri, are o suprafață de numai 0,74 kmp, însă colosul sovietic a cedat în fața pretențiilor asiatice. Mai mult, partea chineză a mai făcut rost în anul 1969 și de un tanc T-62, cel mai avansat al timpului în tabăra socialistă prin tunul de calibrul 115 mm. Acesta a fost imediat dus spre studiu, tehnologiile descoperite fiind utilizate la dezvoltarea armamentului blindat chinezesc.

În plus, Beijingul duce o politică de expansiune militară la nivel planetar și se face totul pentru atingerea acestui obiectiv. Este interesant că liderii politici ruși și occidentali nici nu vor să creadă că este un adevărat război nedeclarat. Au trecut multe decenii de la trimiterile staliniste de armament și tot nu s-au învățat minte despre ce rezultă din aceste livrări.