Obezitatea infantilă nu mai este o excepție. Este o realitate. În România, vedem tot mai mulți copii care ajung să cântărească de două, chiar de trei ori mai mult decât ar fi normal pentru vârsta și înălțimea lor. Sunt copii care, în loc să alerge în parc, se ascund de privirile celor din jur. Care evită excursiile, piscina, ora de sport. Nu pentru că nu vor. Ci pentru că li s-a îngrădit copilăria.
Acești copii devin, prea des, ținta glumelor crude și a umilințelor, începând de pe băncile școlii și până în propria casă. Iar durerea nu e doar fizică – e una profund psihologică.
În spatele unui copil supraponderal este adesea o mamă care plânge în tăcere, un tată care nu înțelege cum să-l ajute, o familie care suferă în grup. Pentru că obezitatea infantilă nu este o vină, este o problemă medicală complexă care necesită mai mult decât comentarii și soluții de pe internet.
„Această luptă nu este doar a copilului. Sunt specialiști din diverse domenii care pot ajuta copilul să lupte”
Dr. Teodor Blănaru, medic specialist chirurgie generală, cu supraspecializare în chirurgia obezității, atrage atenția că obezitatea nu mai este de mult o problemă exclusiv a adulților. „Tot mai mulți adolescenți ajung la limita riscului: diabet tip 2, hipertensiune, sindrom de apnee în somn, probleme articulare, dezechilibre hormonale. Este o realitate care nu mai poate fi ignorată.”
El subliniază că tratamentul obezității severe la copii nu înseamnă doar dietă și sport, ci o abordare complexă, cu o echipă multidisciplinară formată din pediatru, endocrinolog, nutriționist, psiholog și, în anumite cazuri, chirurg bariatric.
„Chirurgia bariatrică poate fi soluția care salvează viitorul”
Dr. Blănaru precizează clar: „Nu există o vârstă minimă fixă pentru operațiile bariatrice. Când starea de sănătate o impune, iar metodele clasice – dietă, sport, consiliere psihologică – nu mai funcționează, chirurgia bariatrică poate fi soluția care salvează viitorul.”
Este important ca părinții să nu se teamă de evaluare. Chirurgia bariatrică nu este nici prima, nici singura soluție. Dar în unele cazuri, când viața copilului este amenințată, a nu face nimic poate fi mai riscant decât a interveni.
Nu e despre slăbit. E despre a trăi normal.
Un copil obez nu duce doar greutate pe cântar, ci și o povară invizibilă: rușinea de a nu fi acceptat, frustrarea de a nu putea ține pasul cu ceilalți, tristețea de a fi exclus.
O copilărie trăită în haine prea largi, cu glugi trase peste cap, cu anxietăți și retragere socială, este o copilărie furată. Copiii au dreptul la o viață normală, iar părinții – responsabilitatea de a le-o reda.
Obezitatea severă la vârste fragede nu dispare „când crește copilul”. Se agravează. Dar, cu sprijinul potrivit, cu specialiști dedicați și cu curajul părinților de a cere ajutor, se poate schimba destinul unui copil.
Sursa: financiarul.ro
