Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) trage un semnal de alarmă dur într-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Asociația reclamă accesul extrem de dificil al pacienților oncologici la radioterapie, în special în regiunile Muntenia și Sud-Est, unde lipsa centrelor specializate pune o presiune uriașă pe spitalele din București.
Capacitate doar pe hârtie
Datele oficiale par să arate o situație, dar realitatea din teren este cu totul alta. E drept că 55% dintre pacienții diagnosticați cu cancer au nevoie de radioterapie, iar necesarul anual doar pentru zona București-Ilfov și județele limitrofe este de cel puțin 10.000 de pacienți. În primele trei trimestre din 2025, centrele din Capitală și Ilfov au tratat peste 9.000 de pacienți. Numai că lucrurile stau puțin diferit dincolo de cifre.
Reprezentanții pacienților demontează optimismul autorităților. „Capacitatea de tratament, indiferent daca este in centre publice sau în centre private, nu poate fi considerată suficientă din niciun punct de vedere. Autorităţile susțin că serviciile de radioterapie in București-Ilfov sunt furnizate prin aproximativ 25 de acceleratoare, dintre care 13 sunt în centre publice.
Adică mai mult de jumătate din servicii ar trebui sa fie acordate pacienților în centre publice, în condiții de celeritate și calitate crescută a actului medical. Realitatea ne arata însă că această capacitate este doar pe hârtie și centrele publice din zona București-Ilfov acoperă la ora actuală doar puțin peste 10% din necesarul de servicii de radioterapie, raportat la valoarea decontărilor din programul național. Acest procent a fost în continuă scădere în ultimii ani, cu 15% in 2023 si 12% in 2024”, arată FABC.
Patru județe, zero centre
Presiunea pe București nu vine doar din numărul mare de cazuri locale. Ea este amplificată de un adevărat deșert medical în județele învecinate. V-ați gândit vreodată ce înseamnă pentru un bolnav să nu aibă nicio opțiune de tratament în propriul județ?
Situația este dramatică.
„Baza teritorială și demografică deservită de centrele din București-Ilfov este mult mai extinsă. In județele Călărași, Ialomița, Giurgiu și Dâmbovița, care cumulat au o populație de peste 1.300.000 de persoane (peste 50% din populația Municipiului București), nu există centre de radioterapie”, subliniază Federația.
Apel pentru folosirea tuturor resurselor
Iar în fața acestui deficit cronic, FABC cere autorităților să renunțe la distincția dintre stat și privat și să folosească orice resursă disponibilă pentru a salva vieți. Soluția propusă este simplă: cooptarea tuturor centrelor funcționale în programul național.
„Orice resursă suplimentară care poate să fie folosită în cadrul Programului național de oncologie este vitală pentru pacienţii care au indicație de radioterapie, indiferent dacă aceasta vine din sectorul public sau cel privat. Facem apel pe această cale să luați act de situația reală a necesarului de radioterapie și să cooptați în cadrul programului toate resursele disponibile în sistemul de sănătate, fără a ține cont de proveniența acestora – publică sau privată”, se arată în scrisoarea deschisă.
Lupta pentru medicamente se duce în instanță
Dar problemele nu se opresc la accesul la aparatura de radioterapie. Pacienții duc o luptă continuă și pentru a obține medicamentele necesare, ajungând nu de puține ori să dea statul în judecată pentru a-și câștiga dreptul la viață.
Potrivit lui Alin Bujan, director executiv FABC, birocrația poate întârzia tratamentul cu săptămâni sau chiar luni. „Pacienții se tem că, dacă tratamentul lor nu este disponibil la timp, le scad șansele de supraviețuire. De foarte multe ori, li se recomandă un medicament care nu este decontat, iar astfel sunt nevoiți să meargă în instanță pentru a solicita o ordonanță prezidențială de la judecător, pentru a avea acces la medicamentul de care au nevoie.
În alte situații, dacă medicamentul este disponibil, pacientul trebuie să aștepte actualizarea protocolului național de prescriere, achiziția de către spital, alocarea fondurilor bugetare etc., un lanț administrativ care, dacă nu se sincronizează la timp, poate duce la întârzieri de săptămâni sau chiar luni până când medicamentul devine efectiv disponibil pacientului”, a declarat Alin Bujan.
