Președintele american Donald Trump a amenințat Iranul cu un atac militar masiv în următoarele zile, condiționând oprirea ofensivei de concesii majore din partea Teheranului. În paralel, la Moscova și Beijing se redesenează rutele globale ale energiei, iar Rusia extrage profituri uriașe din blocajul din Orientul Mijlociu.
Bătălia politică de la Washington și reacția Teheranului
Senatul SUA a votat la limită o rezoluție care îi impune lui Trump să obțină aprobarea explicită a Congresului pentru a continua războiul. Au fost 50 de voturi pentru, susținute majoritar de democrați și de patru republicani: Rand Paul, Susan Collins, Lisa Murkowski și Bill Cassidy. Senatorul John Fetterman a fost singurul democrat care s-a opus inițiativei.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a replicat imediat la presiunile americane și a avertizat că „o revenire la război va aduce mult mai multe surprize”.
Cifrele de pe frontul economic sunt însă la fel de dure.
Câștigătorul tăcut. Rusia face profituri record din petrol
Potrivit datelor Centrului pentru Cercetare în Domeniul Energiei și Aerului Curat (CREA), Rusia a câștigat încă 672 de milioane de euro (787 de milioane de dolari) din vânzările de petrol doar în primele două săptămâni ale conflictului.
Analistul independent în domeniul energiei George Voloshin a explicat situația într-un interviu, iar Libertatea a relatat luni dimineață că „Rusia a devenit un beneficiar principal al conflictului din Orientul Mijlociu din cauza vidului masiv de aprovizionare creat de închiderea Strâmtorii Ormuz”.
Ce înseamnă asta concret pentru bugetul familiei? Când rutele globale se blochează, barilul se scumpește pe piețele internaționale, iar șoferii români simt imediat șocul direct la pompa de benzină din București sau Cluj, unde prețurile sar rapid de pragurile obișnuite. El a subliniat că „rafinăriile globale sunt disperate după țițeiuri alternative, o nevoie pe care țițeiul rusesc o satisface în mod specific”.
Decizia anterioară a SUA de a relaxa temporar sancțiunile „a oferit Moscovei o fereastră critică pentru a maximiza volumele de export și veniturile din petrol, permițând în esență țițeiului rusesc să acționeze ca principală sursă de aprovizionare la nivel mondial în timpul blocadei iraniene”, a mai precizat expertul.
Axa Beijing Moscova și calculele lui Putin
Vladimir Putin și Xi Jinping s-au întâlnit pentru a discuta acorduri energetice și de armament. Putin speră că războiul va schimba calculele Chinei privind conducta de gaz Power of Siberia 2. Liderul de la Kremlin a declarat că relațiile dintre cele două națiuni „contribuie la stabilitatea globală”. La rândul său, președintele chinez i-a transmis omologului rus că cele două țări ar trebui să se ajute reciproc în dezvoltare și să promoveze construirea unui sistem de guvernanță globală mai just și mai rezonabil.
Până la urmă, calculele economice dictează direcția.
Einar Tangen, cercetător senior la Centrul pentru Inovație în Guvernanță Internațională din Beijing, a respins ideea unei relații inegale între cei doi giganți. „Rusia este țara cu resurse numărul unu din lume, iar China este numărul unu în producție”, a explicat acesta.
„Auziți mult din această narațiune conform căreia este cumva o relație inegală. Ei bine, China are nevoie de resurse… are nevoie de piețe și are nevoie de acces”, a adăugat Tangen.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Specialistul a detaliat viziunea asiatică: „China are multe motive să își dorească o frontieră terestră stabilă cu Rusia, unde petrolul circulă foarte ieftin, iar gazul circulă la o treime din prețul pe care îl cumpără Europa. Și astfel este o situație de negociere egală. Nu încearcă să domine unii pe alții. Sunt buni prieteni.”
Mine în Strâmtoarea Ormuz și pierderi masive pentru Israel
Tensiunile maritime sunt la cote maxime. Ministrul sud-coreean de Externe, Cho Hyun, a confirmat că o navă cu două milioane de barili de țiței tranzitează zona. „Consultările cu autoritățile iraniene au fost finalizate, iar nava a început să navigheze ieri. Traversează strâmtoarea cu mare precauție”, a declarat oficialul de la Seul.
În paralel, Franța (care are o navă de deminare la baza sa din Djibouti) se pregătește de intervenție. Ministrul francez al Apărării, Catherine Vautrin, a vorbit despre posibilele mine amplasate în zonă. „În acest moment, nu am nicio certitudine cu privire la acest subiect, dar, în orice caz, ne pregătim pentru necesitatea de a îndepărta potențialele mine”, a precizat ea.
Dar războiul lovește puternic și economia israeliană. Compania aeriană națională El Al a raportat o pierdere netă de 67 de milioane de dolari în primul trimestru, comparativ cu un profit de 96 de milioane de dolari înregistrat cu un an în urmă. Veniturile au scăzut cu 27%, ajungând la 562 de milioane de dolari, pagubele totale cauzate de conflict fiind evaluate la 145 de milioane de dolari.
Pe frontul militar, sprijinul rus pentru Teheran rămâne constant. Ihor Romanenko, fost șef adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate Ucrainene, a confirmat că Rusia ajută Iranul cu „informații, date, experți și componente” pentru armament.
Tensiuni diplomatice până la Cupa Mondială
Conflictul se extinde chiar și în zona sportului. Antrenorul echipei naționale de fotbal a Iranului, Amir Ghalenoei, se teme pentru participarea la turneul final din Statele Unite.
„Încă nu suntem siguri că toți jucătorii și membrii personalului își vor primi vizele pentru SUA”, a declarat Ghalenoei. El a adăugat ferm: „Aceștia trebuie să ofere facilitățile necesare pentru vize pentru toate echipele care s-au calificat la Cupa Mondială. FIFA a luat măsuri pentru a se asigura că țara gazdă oferă cooperarea necesară cu echipe precum Iranul în această privință”.
Între timp, protestele se înmulțesc în Europa. La Haga, activiștii pro-palestinieni au oprit temporar traficul feroviar, cerând eliberarea activiștilor din Flotila Global Sumud, interceptată de Israel. Ministerul Palestinian al Afacerilor Externe a catalogat acțiunea drept piraterie și a cerut sancțiuni imediate din partea ONU și a Uniunii Europene.
La Tel Aviv, premierul Benjamin Netanyahu insistă pentru noi lovituri militare directe asupra unor noi ținte, în timp ce conducerea armatei preferă menținerea blocadei economice pentru a destabiliza regimul iranian.
