O dronă kamikaze de fabricație iraniană a lovit în plin o bază militară europeană. Nu s-a întâmplat în Orientul Mijlociu, ci în Cipru, stat membru al Uniunii Europene. Atacul, atribuit Hezbollah, proxy-ul libanez al Teheranului, aduce războiul la porțile Europei și testează pentru prima dată în acest conflict coeziunea NATO pe flancul său sud-estic. Vă prezentăm cronologia evenimentelor, reacțiile militare și politice și răspunsul la întrebarea: cât de impenetrabil este, de fapt, scutul alianței care ne apără?
Cronologia unui atac anunțat
Totul a început pe 28 februarie, cu lovituri aeriene americano-israeliene asupra Iranului, culminarea unei crize geopolitice care fierbea de două luni. Răspunsul Teheranului a fost rapid și extins, lansând valuri de rachete și drone împotriva Israelului și a mai multor state din Golf. Punctul de cotitură a venit pe 1 martie, la ora 21:00 UTC. Londra, după ezitări inițiale, a anunțat că permite Statelor Unite să folosească bazele militare britanice din regiune pentru a lovi site-uri de rachete iraniene.
Doar o oră mai târziu, la 22:03 UTC, o dronă de tip Shahed a lovit o pistă a bazei Royal Air Force (RAF) de la Akrotiri, în Cipru. Pagubele au fost minore, dar mesajul a fost devastator de clar. Amenințarea fusese deja formulată de generalul iranian Sardar Jabbari, care a declarat că baza Akrotiri este acum „în vizor” și că Iranul va „lansa rachete asupra Ciprului cu o asemenea intensitate, încât americanii vor fi obligați să plece de pe insulă”.
Europa se mobilizează. Răspuns militar imediat
Reacția europeană nu s-a lăsat așteptată. Grecia a acționat prima și cel mai decisiv. Atena a trimis imediat în Cipru patru avioane de vânătoare F-16 și două fregate. Una dintre nave este noua fregată FDI HN Kimon, cea mai avansată navă de război elenă, aflată la prima sa misiune oficială. Echipată cu radarul SEAFIRE cu o rază de detecție de peste 300 km și rachete ASTER 30 capabile să lovească ținte la 120 km, nava poate oferi o umbrelă de protecție aeriană robustă. Cealaltă fregată dispune de sistemul anti-drone Centauros, specializat în neutralizarea acestui tip de amenințare.
Franța s-a alăturat efortului, președintele Emmanuel Macron anunțând trimiterea de sisteme antirachetă și antidronă, precum și a fregatei Languedoc. Marea Britanie, direct vizată, a dislocat elicoptere cu capabilități anti-dronă și distrugătorul HMS Dragon. La nivel politic, președintele Consiliului European, António Costa, a transmis „sprijinul și solidaritatea neclintite ale UE” într-o convorbire cu președintele cipriot Nikos Christodoulides.
Panică pe insula Afroditei
Pentru ciprioți, atacul a readus amintiri dureroase. Ultima oară când insula a fost atacată direct de o țară străină a fost în timpul invaziei turce din 1974. Impactul a fost imediat. Aeroportul Internațional Paphos a fost evacuat de urgență după ce alte două drone au fost interceptate în apropiere. Satul Akrotiri, aflat lângă baza militară, a fost complet evacuat în noaptea de 3 martie, cu excepția a 20 de localnici care au refuzat să plece. Autoritățile au sfătuit toți rezidenții din zonă să se adăpostească până la noi ordine, iar o reuniune a oficialilor UE programată pe insulă a fost amânată.
Ce spune NATO? Scutul care apără și România
Aici intervine întrebarea esențială pentru securitatea noastră. Cipru nu este membru NATO. Dar baza de la Akrotiri este teritoriu suveran al Marii Britanii, un membru fondator al Alianței. Legal, un atac asupra bazei este un atac asupra Regatului Unit, ceea ce ar putea duce la invocarea Articolului 4 (consultări) sau chiar a faimosului Articol 5 privind apărarea colectivă.
Deși incidentul a fost considerat „minor” și nu a declanșat o discuție dedicată la nivelul Alianței, semnalul de la Bruxelles a fost ferm. Pe 3 martie, Secretarul General al NATO, Mark Rutte, a declarat că Alianța „va apăra fiecare centimetru de teritoriu NATO” dacă va fi necesar. Această declarație este garanția pe care se bazează și România. Faptul că aliații europeni au reacționat militar în câteva ore pentru a apăra un stat UE, chiar și non-NATO, arată că solidaritatea funcționează. Pentru București, mesajul este clar: un atac asupra flancului estic ar declanșa un răspuns similar, dar la o scară mult mai mare, conform principiilor apărării colective.
„România este protejată de NATO. Nu se pune problema amplasării de arme nucleare franceze la noi”, a declarat recent fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, subliniind încrederea în umbrela de securitate a Alianței.
Tensiunile din Orientul Mijlociu nu mai sunt o problemă îndepărtată. Consecințele se simt deja în România, de la scumpirea carburanților, cu două majorări semnificative în doar două zile, până la operațiunile de repatriere a celor 490 de cetățeni români aduși acasă din zona de conflict prin mecanismul european de protecție civilă. Atacul din Cipru demonstrează că nicio regiune nu este complet ferită de undele de șoc ale unui conflict major. Acum, întrebarea de pe buzele tuturor este nu dacă va urma o nouă escaladare, ci când și unde va lovi data viitoare.
