A dispărut tot. Peste noapte. O colecție întreagă de argintărie, pur și simplu evaporată. Muzeul din orășelul olandez Doesburg a rămas complet golit de patrimoniul său de argint. Miercuri, în zori, hoții au lovit și au furat peste 300 de obiecte cu o valoare culturală de necalculat.
A fost o lovitură rapidă. Și brutală. Presa olandeză, citând News, spune că totul s-a întâmplat la 4:30 dimineața. Doi bărbați au intrat cu forța în Muzeul Argintăriei. Nu oriunde, ci chiar în istorica Biserică Martini, o clădire din secolul al XIII-lea. Prada? Zeci de mii de dolari, ca valoare de piață. Pierderea culturală, însă, e imposibil de calculat.
Jaful a durat minute. Au golit tot
Au acționat fulgerător. Camerele de supraveghere, acum la poliție, arată totul. Doi indivizi. O rangă. Ușa forțată, apoi vitrinele făcute țăndări, fără milă. Au luat absolut tot ce era din argint și s-au făcut nevăzuți. Nimeni n-a apucat să intervină. Ironia sorții? În urmă au lăsat doar niște obiecte din ceramică, dintr-o expoziție temporară.
„Doar obiectele din ceramică, care erau expuse temporar, au fost lăsate în urmă”, a confirmat Ernst Boesveld, președintele muzeului, pentru postul regional Omroep Gelderland. Muzeul are asigurare, dar Boesveld e tranșant: banii nu pot compensa o asemenea pierdere. „Prețul argintului este ridicat… dar pentru noi este mult mai mult decât prețul argintului. Este vorba despre poveștile din spatele fiecărui borcan de muștar – este istorie și patrimoniu cultural.”
Nu doar argint. Erau poveștile borcanelor de muștar
Printre cele peste 300 de piese dispărute se numără o colecție unică. Borcane de muștar din argint. Adunate cu o pasiune nebună de fondatorul muzeului, Martin de Kleijn. Nu erau simple recipiente, ci simboluri ale statutului social între anii 1700 și 1920, piese de rezistență pe mesele celor mai bogate familii din Europa.
„Erau folosite de elită, pe mesele lor frumos aranjate”, explică Sietske Annevelink-Schurer, membru în consiliul muzeului. Multe dintre aceste borcane delicate aveau o căptușeală interioară de sticlă sau ceramică, o soluție tehnică ingenioasă pentru a proteja prețiosul argint de aciditatea muștarului. Fiecare piesă, o poveste. Despre lux, rafinament și o lume care nu mai e.
O lovitură în inima „orașului muștarului”
Durerea e cu atât mai mare cu cât Doesburg este, pentru olandezi, „orașul muștarului”. Punct. Printre obiectele furate era și o piesă cu o valoare simbolică uriașă: un set cu borcan și lingură de muștar, creat de argintarul Marcel Blok, care purta stema orașului. Dispariția lui e o lovitură directă la identitatea locală.
„Doesburg este, desigur, orașul muștarului prin excelență”, adaugă Boesveld. Legătura e veche, profundă, cu rădăcini istorice și biblice, amintind de pilda seminței de muștar. Să nu uităm, în perioada modernă timpurie, când mirodeniile exotice costau o avere, muștarul era un condiment de lux, un simbol al prestigiului rezervat celor bogați.
Olanda, ținta hoților de comori?
Nu e un caz singular. Jaful de la Doesburg se înscrie într-un trend periculos ce bântuie Țările de Jos, alimentat de prețurile tot mai mari la metale prețioase. Hoții fură orice. Statui de pe autostrăzi, colecții de artă. Publicul din România sigur își amintește de furtul de la Muzeul Drents din Assen, din ianuarie anul trecut. Atunci au dispărut piese de patrimoniu românesc, printre care și faimosul Coif de aur de la Coțofenești.
Cea mai mare frică a oficialilor? Că hoții nu vor înțelege ce au furat de fapt. Ernst Boesveld se roagă ca argintăria să nu ajungă la topit, pentru metalul brut. Valoarea pieselor intacte, atât istorică, cât și monetară, este infinit mai mare. Acum, totul stă în mâinile poliției. Și ale norocului. Gata.
