Miza a fost uriașă. Rezultatul, previzibil. Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen a trecut fără probleme peste o nouă moțiune de cenzură venită dinspre extrema dreaptă. Verdictul a fost tranșant.
A fost o înfrângere categorică pentru inițiatori. Cifrele publicate de Euronews confirmă sprijinul masiv pentru actuala conducere a Comisiei. Au fost 390 de voturi împotriva demiterii. Doar 165 pentru. Alți 10 s-au abținut. Pragul necesar pentru a dărâma Comisia, adică două treimi din voturi, a rămas la ani-lumină distanță.
Scânteia care a aprins conflictul: Acordul Mercosur
În centrul furtunii s-a aflat controversatul acord comercial UE-Mercosur. Grupul de extremă dreapta, Patriots for Europe (PfE), a fost cel care a depus moțiunea, acuzând Comisia că „nu a ascultat fermierii și cetățenii” și că „și-a depășit competențele” prin semnarea înțelegerii cu țările din America Latină. Un mesaj care a prins la protestatarii de afară.
Chiar săptămâna aceasta, asociațiile de fermieri au protestat zgomotos în fața Parlamentului de la Strasbourg, cerând demisia Ursulei von der Leyen. Bannerele și scandările împotriva președinției sale au creat un fundal tensionat pentru votul care avea să urmeze. Coincidență? Greu de crezut. Însă furia din stradă nu s-a tradus și în voturile din plen.
Un spectacol fără spectatori. Dezbaterea care nu a interesat pe nimeni
Că moțiunea va pica se știa încă de luni. Dezbaterea din plenul de la Strasbourg s-a ținut într-un hemiciclu aproape pustiu. Un detaliu care spune totul.
Ironia sorții… În timp ce se discuta soarta întregii Comisii, liderii marilor grupuri politice lipseau cu desăvârșire. Comisia nici măcar nu a trimis-o pe von der Leyen personal, ci pe Maroš Šefčovič, Comisarul pentru Comerț și Relații Interinstituționale. Prezența slabă a fost un semnal limpede: marile familii politice europene nu aveau nicio intenție să susțină un demers al extremei drepte, chiar dacă aveau propriile critici la adresa șefei Comisiei.
Al patrulea eșec. De ce continuă dreapta radicală să o atace
Nu e prima oară când se încearcă asta. A devenit, practic, o strategie politică. Acesta a fost al patrulea vot de încredere organizat în Parlament pe parcursul celui de-al doilea mandat al Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei.
Nimic nou.
Tentativele anterioare, din iulie și octombrie 2025, s-au terminat la fel, arătând că von der Leyen are spatele asigurat de majoritatea pro-europeană. Niciuna dintre aceste moțiuni nu s-a apropiat măcar de pragul necesar, devenind mai mult spectacole de imagine pentru eurosceptici decât pericole reale pentru executivul de la Bruxelles.
Contextul este cheie: Votul, la o zi după o altă înfrângere a Comisiei
Momentul votului n-a fost deloc ales la întâmplare. Decizia de a o păstra pe von der Leyen a picat la o singură zi după ce Comisia încasase o lovitură serioasă pe exact același subiect: acordul Mercosur. Miercuri, eurodeputații au votat trimiterea acordului comercial la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru o verificare, o manevră care, în esență, îi blochează ratificarea.
Chiar dacă mulți europarlamentari din afara extremei drepte au criticat în termeni duri acordul și politicile lui von der Leyen, au tras o linie clară. Una e să te opui unei politici anume, cu totul alta e să te alături partidelor radicale pentru a arunca în aer întreaga Uniune. Așa se explică de ce, pe lângă inițiatorii de la PfE, doar câteva zeci de alți parlamentari – majoritatea tot din zona extremistă – au susținut tentativa de a dărâma Comisia.
