Alianța Nord-Atlantică analizează extinderea sistemului său de conducte de combustibil către flancul estic. România este privită acum ca un viitor centru logistic major pentru întreaga regiune a Mării Negre. Informația a fost confirmată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Razboiul schimba logistica militara
Dar de ce are nevoie armata de conducte? Experiența frontului a arătat clar că transportul combustibilului cu cisterne rutiere sau feroviare este extrem de vulnerabil.
„Invazia Rusiei în Ucraina nu a modificat doar arhitectura de securitate a Europei, ci şi modul în care NATO îşi redefineşte priorităţile logistice. În ultimele trei decenii, accentul Alianţei s-a concentrat pe interoperabilitatea armatelor, tehnologia militară şi mobilitatea rapidă a trupelor. Astăzi, însă, planificatorii militari redescoperă o lecţie veche de când există războaiele moderne: fără combustibil, nici cele mai performante tancuri, avioane sau nave nu valorează mare lucru. Logistica a redevenit coloana vertebrală a puterii militare”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Într-o analiză publicată recent de Adevarul, specialistul subliniază că infrastructura NATO Pipeline System (NPS) depășește 10.000 de kilometri de conducte și are capacități de stocare de aproximativ patru milioane de metri cubi.
O infrastructura necunoscuta publicului larg
V-ați gândit vreodată cum ajunge kerosenul la avioanele de luptă?
„Puţini europeni cunosc existenţa NATO Pipeline System (NPS), deşi acesta reprezintă una dintre cele mai importante infrastructuri logistice ale Alianţei. Sistemul nu transportă ţiţei brut, ci combustibili rafinaţi – kerosen pentru aviaţie, motorină şi benzină – necesari funcţionării bazelor aeriene, unităţilor terestre şi operaţiunilor militare. Cea mai importantă componentă este Central Europe Pipeline System (CEPS), care traversează Europa Occidentală şi conectează rafinării, porturi maritime, depozite strategice şi baze aeriene. Reţeaua însumează aproximativ 5.300 km de conducte şi deserveşte zeci de facilităţi logistice”, a detaliat președintele AEI.
„Nu este doar un sistem de transport. Este o infrastructură concepută pentru a permite desfăşurarea rapidă şi susţinerea pe termen lung a operaţiunilor militare”, a mai precizat acesta.
Baza aeriană Mihail Kogălniceanu se extinde masiv, iar trupele aliate sunt concentrate acum între Marea Baltică și Marea Neagră.
„Toate aceste baze au nevoie de un lucru aparent banal, alimentare continuă şi sigură cu combustibil. În prezent, mare parte din această logistică se bazează pe transport rutier, feroviar şi naval. În timp de pace, acest lucru este suficient. În cazul unui conflict major, însă, vulnerabilitatea acestor mijloace de transport devine evidentă. De aici apare necesitatea extinderii reţelei de conducte către est”, arată expertul.
Mostenirea Razboiului Rece ne aduce un avantaj
Până la urmă, România are deja un atu major construit în perioada comunistă (un sistem complex de transport al țițeiului conceput special pentru nevoile armatei).
Totuși, „însă nu există dovezi publice că România ar fi construit un sistem naţional de cavităţi subterane comparabil cu cele din unele state NATO sau cu depozitele în caverne saline ca în alte ţări”, punctează Chisăliță.
Chiar și așa, „aceasta este diferenţa fundamentală dintre România şi multe alte state din regiune, România nu porneşte de la zero”.
Cifrele o confirmă. Între 250 și 500 de kilometri din infrastructura existentă, care conectează Portul Constanța de rafinăriile Petrobrazi, Petrotel și Petromidia, au valoare strategică. Ar mai fi nevoie de construirea a 300 până la 400 de kilometri de conducte noi către Bulgaria și baza Kogălniceanu.
Sute de milioane de euro pentru economia romaneasca
Și dincolo de securitate, vorbim despre bani serioși pentru statul român.
„Beneficiile economice pot depăşi componenta militară. Discuţia este adesea prezentată exclusiv în termeni de securitate. În realitate, impactul economic ar putea fi la fel de important. Construcţia unei asemenea infrastructuri ar genera lucrări de sute de milioane euro”, a declarat președintele Asociației Energia Inteligentă.
„Dacă statul ar păstra proprietatea asupra conductelor şi ar opta pentru concesionare sau operare în parteneriat, ar putea obţine venituri recurente de 20-30 milioane de euro pe an, în timp ce costurile modernizării ar putea fi suportate în mare măsură din fonduri europene şi aliate. Portul Constanţa poate deveni poarta energetică a flancului estic. Importanţa Portului Constanţa a crescut spectaculos după izbucnirea războiului din Ucraina. Traficul de mărfuri a crescut, iar portul a devenit una dintre principalele rute logistice pentru exporturile ucrainene şi pentru aprovizionarea regiunii. Integrarea sa într-o reţea NATO de transport al combustibililor i-ar conferi o dimensiune suplimentară. Constanţa nu ar mai fi doar un mare port comercial, ci unul dintre principalele noduri logistice energetice ale Alianţei. În jurul său s-ar putea dezvolta noi terminale, depozite, facilităţi industriale şi servicii logistice cu efecte economice pe termen lung”, a detaliat acesta.
Provocarile de securitate si deciziile viitoare
clar există și riscuri critice pentru noi.
„Orice infrastructură strategică devine automat infrastructură critică. Conductele şi depozitele ar trebui protejate permanent împotriva sabotajului, atacurilor cibernetice şi ameninţărilor hibride. Aceasta presupune investiţii suplimentare în securitate, supraveghere şi intervenţie. În plus, dezvoltarea unei asemenea reţele poate genera dificultăţi administrative, exproprieri şi controverse politice interne. Aceste provocări nu trebuie ignorate, dar nici exagerate. Ele fac parte din orice proiect major de infrastructură”, avertizează specialistul.
„România are un avantaj pe care puţine state din regiune îl au simultan, un port strategic la Marea Neagră, rafinării importante, o reţea naţională de conducte, o industrie energetică cu experienţă şi una dintre cele mai mari baze NATO din Europa. Aceste elemente există deja. Provocarea este transformarea lor într-un sistem coerent. Dacă acest lucru se va realiza, România nu va mai fi doar un beneficiar al securităţii oferite de NATO, ci unul dintre furnizorii infrastructurii logistice fără de care apărarea flancului estic nu poate funcţiona eficient”, a concluzionat Chisăliță.
Modernizarea și integrarea rețelei românești de conducte depind acum de finalizarea evaluărilor tehnice pe care experții militari le derulează pentru a accesa fondurile europene dedicate mobilității.
