O mamă din Osetia de Nord susține continuarea luptelor în Ucraina, deși și-a îngropat fiul

Informațiile au fost relatate de Ziare.com. „Cu toții am îndurat o asemenea suferință, desigur. Nu mai suntem aceiași ca înainte […] În acești patru ani, viața noastră a fost dată peste cap, împărțindu-se într-un ‘înainte’ și un ‘după’”, a declarat Oksana Abaeva, fondatoarea unei organizații pentru femeile care și-au pierdut apropiați în război, în discuția cu The New York Times.

Bilanțul victimelor din regiune este cu aproximativ o treime peste media națională, conform unui raport al organizației pentru drepturile omului Memorial, prezentat de Ziare.com, care redă un reportaj The New York Times. Organizația, scoasă în afara legii în Rusia, și-a bazat raportul pe informații din ziare și de pe rețelele de socializare.

Oksana Abaeva, în vârstă de 47 de ani, fondatoarea unei organizații pentru femeile care și-au pierdut apropiați în război, spune că Rusia ar trebui să oprească luptele numai după înfrângerea celor pe care ea îi numește naziști din Ucraina. Fiul ei, Albert Abaev, a fost ucis la 20 de ani.

O familie a trimis pe front fiul și tatăl vitreg

Albert participase la invazia pe scară largă începută în februarie 2022. Mama lui povestește că suna acasă când putea, fără să se plângă de frig sau de foame, în ciuda condițiilor de pe front. Îi promisese că se va întoarce.

La mai puțin de o lună după începutul invaziei, Khetag R. Zaseyev, soțul Oksanei și tatăl vitreg care îl crescuse pe Albert, s-a înrolat la rândul său. Potrivit soției, nu suporta să rămână acasă în timp ce tânărul lupta. Spera să îl găsească și măcar să îl îmbrățișeze.

Pe 17 mai 2022, bărbați în uniformă au venit la ușa familiei și au anunțat moartea lui Albert. Zaseyev era încă pe front. Când au vorbit la telefon, Oksana a auzit pentru prima dată bubuitul obuzelor de artilerie.

După ce a primit permisie, soțul ei a călătorit singur prin Ucraina, pe jos, cu motocicleta și cu bicicleta, până a ajuns la morga militară rusă din Rostov-pe-Don. De acolo a preluat trupul tânărului și l-a adus la Vladikavkaz.

Albert este înmormântat în parcela special amenajată pentru soldații morți în Ucraina. Această parte a cimitirului continuă să se extindă. Pietrele funerare au fotografii color, retușate și apoi arse într-un cuptor la 1.800 de grade Fahrenheit, aproximativ 980 de grade Celsius.

La cimitir, femeile contestă denumirea oficială a conflictului

Într-o sâmbătă, Abaeva și alte femei s-au adunat la morminte pentru o panihidă, o rugăciune ortodoxă pentru cei morți. Prezența jurnaliștilor străini a provocat o dispută între participante, pe fondul suspiciunii față de presa străină cultivate de presa rusă.

„Nu avem un război în această țară, nu există niciun război!”, a spus Marina M. Danilova la cimitirul din Vladikavkaz, în prezența reporterilor.

„Avem o operațiune militară specială”, a continuat ea, folosind denumirea impusă de Kremlin.

Danilova a susținut, în schimb, că războiul din Iran, declanșat în dimineața acelei vizite de președintele Trump, era un război adevărat. Afirmațiile ei au stârnit murmure de dezaprobare.

„Toată lumea își exprimă condoleanțele, ne compătimesc, dar când închidem ușa, fiecare rămâne cu propria durere”, a adăugat femeia.

În timp ce participantele plecau, o gardă de onoare militară a tras focuri de armă la o altă înmormântare. Ceremonia avea loc în partea cimitirului unde mormintele proaspete erau marcate încă prin steaguri, înainte de instalarea pietrelor funerare.

Sprijinul pentru Kremlin coexistă cu refuzul de a trimite rude pe front

Osetia de Nord are 680.000 de locuitori. Este o regiune muntoasă, izolată, majoritar creștin-ortodoxă, învecinată cu zone predominant musulmane. Tradiția sa războinică datează din antichitate, iar regiunea furnizează de secole soldați pentru campaniile Moscovei.

Regiunile sărace, precum aceasta, au trimis un număr disproporționat de mare de militari, ferind astfel marile orașe de o parte din efectele războiului. Fiecare persoană intervievată de reporteri avea cel puțin o rudă sau un prieten apropiat care luptase în Ucraina ori murise acolo. Cei mai mulți cunoșteau mai multe asemenea cazuri.

Președintele Vladimir Putin le-a prezentat rușilor conflictul drept o luptă pentru supraviețuire împotriva unui regim fascist din Ucraina și a susținătorilor europeni ai Kievului. Propaganda Kremlinului a contribuit la acceptarea războiului ca parte permanentă a vieții cotidiene.

Loviturile ucrainene provoacă daune economice tot mai mari și sporesc oboseala populației față de conflict. Kremlinul folosește însă aceste atacuri pentru a cere unitate în jurul președintelui și al armatei.

Anatoli Betruzov, în vârstă de 65 de ani, veteran al trei războaie, a luptat mai întâi în Afganistan și, ultima dată, în Donbas. Acolo a suferit o leziune permanentă la picior în 2015, la un an după ce Rusia începuse să alimenteze conflictul din regiunea ucraineană.

Deși repetă afirmațiile Kremlinului despre naziștii din Ucraina, Betruzov spune că războiul actual este nedrept și ucide oameni fără legătură cu el. I-a interzis nepotului său, în vârstă de 33 de ani, să plece pe front. Potrivit veteranului, nepotul a plecat totuși, dintr-un sentiment al datoriei, și a murit ulterior.

Zelimhan Kozaev, directorul ansamblului regional de dansuri tradiționale, conduce o trupă care făcea turnee în Europa chiar și în timpul Războiului Rece. Invazia a adus izolarea acesteia pe o mare parte a continentului.

În biroul său, sub portretul unui Putin tânăr, Kozaev nu a criticat deschis războiul sau izolarea, dar a precizat că nu îi încurajează pe bărbații din ansamblu să meargă la luptă.

„Nu toată lumea trebuie să alerge cu mitraliera în mână”, a declarat el în discuția cu reporterii.

Mobilizarea a redus personalul magazinelor și a crescut salariile

Aza Biragova, angajată în departamentul de resurse umane al unui lanț de magazine de articole pentru casă și grădină, a descris schimbările produse de război la locul de muncă. În 2019, contribuise la deschiderea unui magazin în Osetia de Nord care ajunsese să aibă aproximativ 80 de angajați bărbați.

În septembrie 2022, când Moscova a decretat mobilizarea, compania a primit numeroase ordine de încorporare. Alți angajați au ales singuri să meargă pe front.

Biragova și colegii săi au decis să reducă echipa la 60 de persoane, deoarece nu credeau că vor găsi suficienți lucrători. Lipsa bărbaților împinsese salariile în sus. Ea spune că angajatorii au început, în cele din urmă, să recruteze femei.

Administrația vrea câte un veteran în fiecare școală

Serghei Meniailo, liderul Osetiei de Nord, a refuzat întâlnirea cu reporterii. În locul său l-a trimis pe Batraz Ilaev, membru al echipei de presă, fost jurnalist care strânsese ajutoare umanitare pentru trupe înainte de a deveni el însuși soldat.

Ilaev se numără printre veteranii intrați în administrația publică după participarea la luptele din Ucraina. Promovarea lor este încurajată la nivel național de Putin și se reflectă inclusiv în alegerile parlamentare descrise în relatare.

Reprezentantul administrației a prezentat trei direcții de acțiune:

• proiecte rezidențiale noi;
• inițiative pentru angajarea veteranilor;
• un plan de angajare a câte unui veteran în fiecare școală, pentru consiliere în domeniul educației patriotice.

În școli sunt deja organizate întâlniri cu veterani. La noua școală din Beslan, elevii mai mici s-au adunat pentru un concert patriotic în timpul vizitei reporterilor. Trei soliști de clasa a cincea reprezentau generații diferite de soldați, într-un marș interpretat pe muzică synth-pop.

Erik G. Bagaev, voluntar într-un grup care sprijină familiile veteranilor uciși sau rămași cu dizabilități, a explicat reporterilor că întâlnirile cu elevii pun accent pe dragostea de patrie.

„Dacă, de exemplu, în benzile desenate americane eroii sunt Batman și Spider-Man, noi vrem ca și copiii noștri să-i privească pe soldați în același fel”, a spus Bagaev despre modelul pe care organizația vrea să îl ofere copiilor.

În depozitul grupului, cutiile cu provizii conțineau scrisori scrise de mână de elevi. Într-una dintre ele, un copil le mulțumea soldaților pentru sacrificiul vieții și își exprima încrederea în ei.

Atacul de la Beslan influențează încă felul în care este văzut războiul

Vechea Școală nr. 1 din Beslan, localitate aflată la 30 de minute de Vladikavkaz, este acum muzeu. Clădirea nouă a fost ridicată peste drum.

La 3 septembrie 2004, după trei zile de confruntare cu militanți înarmați legați de insurgența din Cecenia vecină, forțele speciale ruse au luat școala cu asalt. La sfârșitul asediului, 334 de ostatici muriseră, dintre care 186 erau copii.

Atunci, Putin a acuzat Occidentul că încearcă să doboare Rusia. El reproșa guvernelor occidentale că îi condamnau războiul împotriva separatiștilor ceceni, în timp ce ele luptau în Irak și Afganistan.

Timur S. Adîrhaev, în vârstă de 53 de ani, membru al Parlamentului din Osetia de Nord și unul dintre cei care au scos ostatici din școală, consideră războiul actual o tragedie. Susține însă că acesta este o consecință istorică inevitabilă a folosirii Ucrainei de către puterile occidentale pentru a pătrunde în sfera de influență a Rusiei.

La mormântul lui Albert, Abaeva a aranjat coroanele din plastic, ajutată de soț și de fiul lor David, în vârstă de 8 ani. Mama a povestit că băiatul spune deja că va merge și el la război pentru a-și apăra poporul.

Oksana Abaeva a mai declarat: „Nu doresc ca nicio mamă să-și îngroape copilul, nici în Ucraina, nici aici […] Îmi doresc pace. Îmi doresc să nu mai existe nazism”.