Osetia de Nord vrea veterani în fiecare școală, în timp ce familiile își îngroapă soldații

„Nu doresc ca nicio mamă să-și îngroape copilul, nici în Ucraina, nici aici […] Vreau pace. Vreau să nu mai existe nazism”, a declarat Oksana Abaeva, fondatoarea unei organizații pentru femeile care și-au pierdut apropiați în război.

Un reportaj al The New York Times, preluat de Digi24, urmărește felul în care războiul a schimbat familiile, locurile de muncă și instituțiile regiunii. Reporterii au petrecut acolo o săptămână. Toți interlocutorii aveau o rudă sau un prieten apropiat care luptase în Ucraina ori murise acolo, iar cei mai mulți cunoșteau mai multe persoane în această situație.

Autoritățile vor să aducă foști combatanți în fiecare școală

Serghei Meniailo, șeful regiunii, a refuzat întâlnirea cu reporterii și l-a trimis în locul său pe Batraz Ilaev, membru al echipei de presă. Fost jurnalist, Ilaev strânsese ajutoare umanitare pentru trupele ruse înainte să se înroleze.

După întoarcerea din Ucraina, el a intrat în administrație, asemenea altor veterani din regiune. Președintele Vladimir V. Putin a promovat această practică la nivel național, inclusiv în alegerile parlamentare despre care vorbește reportajul.

Ilaev le-a prezentat jurnaliștilor proiectele autorităților:

• Noile ansambluri rezidențiale.
• Eforturi pentru angajarea veteranilor.
• Un plan de angajare a câte unui veteran în fiecare școală, cu rol de consilier pentru educație patriotică.

La școala cu numărul 1 din Beslan, elevii primesc deja vizitele veteranilor, care le țin prelegeri. Erik G. Bagaev, voluntar într-un grup de sprijin pentru familiile veteranilor morți sau cu dizabilități, spune că membrii organizației pun accentul pe dragostea pentru patrie când discută cu copiii.

„Dacă, de exemplu, în benzile desenate americane eroii sunt Batman și Spider-Man, vrem ca copiii noștri să-i privească pe soldați în același mod”, a declarat Bagaev pentru The New York Times, explicând ce modele dorește grupul să le ofere elevilor.

În timpul vizitei reporterilor, copiii mai mici se adunaseră pentru un concert patriotic. Un cântec al elevilor de clasa a cincea avea trei soliști, fiecare reprezentând o generație de soldați. Versurile vorbeau despre militarii care își apără patria și populația.

În depozitul organizației lui Bagaev, cutiile cu provizii conțineau și scrisori de la elevi. Într-una dintre ele, un copil le mulțumea militarilor pentru sacrificiu și își exprima încrederea în ei.

Amintirea asediului de la Beslan apare în justificările războiului

Școala se află vizavi de clădirea cu același nume devenită muzeu după atacul terorist din 2004. Beslan este la aproximativ 30 de minute de Vladikavkaz, capitala Osetiei de Nord.

La 3 septembrie 2004, după trei zile de confruntare cu militanți înarmați legați de insurgența din Cecenia vecină, forțele speciale ruse au luat cu asalt școala. La sfârșitul asediului, bilanțul era de 334 de ostatici morți, dintre care 186 de copii.

Putin a acuzat atunci Occidentul că urmărește distrugerea Rusiei. El reproșa guvernelor occidentale că duceau războaie în Irak și Afganistan, dar condamnau intervenția sa împotriva separatiștilor ceceni.

Timur S. Adirkhaev, acum membru al Parlamentului Osetiei de Nord, s-a numărat printre cei care au scos ostatici din școală. În discuția cu reporterii, el a descris actualul război drept o tragedie, dar a susținut că era un rezultat istoric inevitabil al folosirii Ucrainei de către puterile occidentale împotriva teritoriului Rusiei.

Ideea unei țări amenințate de o lume ostilă a revenit în declarațiile mai multor interlocutori. Kremlinul prezintă conflictul drept o luptă pentru supraviețuirea Rusiei, iar Putin invocă un presupus regim fascist la Kiev și controlul european asupra Ucrainei.

Reportajul descrie promovarea veteranilor și educația copiilor ca părți ale campaniei Kremlinului de militarizare a societății. Totodată, relatează că atacurile ucrainene, care provoacă pierderi economice și sporesc oboseala față de război, sunt folosite de autorități pentru a cere unitate în jurul președintelui și armatei.

Pierderile regiunii depășesc media națională

Osetia de Nord are 680.000 de locuitori, majoritar creștini ortodocși, și se învecinează cu zone predominant musulmane. Regiunea montană are o tradiție de secole în furnizarea de soldați pentru războaiele Moscovei.

Numărul victimelor este cu aproximativ o treime peste media națională, conform unui raport al organizației pentru drepturile omului Memorial, interzisă în Rusia, menționat în relatare. Evaluarea folosește informații strânse din ziare și rețele sociale.

Regiunile sărace, între care Osetia de Nord, au furnizat un număr disproporționat de soldați, în timp ce marile orașe au fost mai puțin expuse consecințelor războiului, potrivit reportajului.

În Vladikavkaz, militarii morți sunt îngropați într-un cimitir special amenajat, care continuă să se extindă. Pe pietrele funerare sunt fixate fotografii color retușate, arse într-un cuptor la aproape o mie de grade Celsius.

O mamă își dorește pacea, dar susține continuarea luptelor

Oksana Abaeva, în vârstă de 47 de ani, fondatoarea unei organizații pentru femeile care și-au pierdut apropiați în război, merge acolo la mormântul fiului său, Albert Abaev. El participase la invazia pe scară largă începută în februarie 2022.

O suna când avea posibilitatea, i-a povestit mama reporterilor. Nu se plângea de frig sau de foame, deși condițiile de pe front erau grele, și îi promisese că se întoarce acasă.

La mai puțin de o lună de la începutul invaziei, soțul ei, Khetag R. Zaseiev, s-a înrolat. Îl crescuse pe Albert, fiul său vitreg, și, potrivit soției, nu suporta să rămână acasă în timp ce tânărul lupta. Spera să îl găsească și să îl poată îmbrățișa.

Pe 17 mai 2022, bărbați în uniformă au venit la ușa familiei și au anunțat că Albert fusese ucis, la 20 de ani. Soțul Oksanei era atunci pe front. Când au vorbit la telefon, ea a auzit pentru prima dată exploziile obuzelor de artilerie.

După ce a primit permisiunea să plece, Zaseiev a străbătut singur Ucraina, pe jos, cu motocicleta și cu bicicleta, până la morga militară rusă din Rostov-pe-Don. A preluat trupul tânărului și l-a adus la Vladikavkaz.

Abaeva le-a spus reporterilor că cei patru ani de război i-au schimbat viața și că familiile care au trecut prin asemenea pierderi nu mai sunt aceleași. Ea consideră că Rusia trebuie să oprească luptele numai după înfrângerea celor pe care îi numește naziști din Ucraina.

Abaeva a spus pentru The New York Times că își dorește pacea, că nicio mamă, nici în Ucraina, nici în Rusia, nu ar trebui să-și îngroape copilul și că vrea să nu mai existe nazism.

Un veteran și-a oprit nepotul să plece, dar acesta s-a înrolat

Anatoli Betruzov, veteran de 65 de ani, a participat la trei războaie. Primul a fost în Afganistan, iar ultimul în Donbas, în Ucraina. Acolo a suferit, în 2015, o leziune permanentă la picior, la un an după începutul conflictului susținut de Rusia în regiune.

Deși relua afirmațiile Kremlinului despre naziștii din Ucraina, Betruzov considera războiul actual nedrept. Despre oamenii care mor în acest conflict, el le-a spus reporterilor că „nu au nicio legătură cu el”.

Veteranul i-a interzis nepotului său, în vârstă de 33 de ani, să plece la luptă. Tânărul s-a înrolat totuși, din simțul datoriei, potrivit lui Betruzov, și a murit.

Zelimkhan Kozaev, directorul ansamblului de dans tradițional al regiunii, nu îi încurajează nici el pe bărbații din trupă să meargă pe front. Ansamblul făcuse turnee în Europa chiar și în timpul Războiului Rece, dar după invazie a ajuns izolat în străinătate.

În biroul său, unde se afla un portret al lui Putin din tinerețe, Kozaev nu a criticat deschis războiul și nu s-a plâns de izolarea trupei. Despre participarea dansatorilor la lupte, el a declarat pentru The New York Times: „Nu toată lumea trebuie să alerge cu mitraliere”.

Mobilizarea a redus echipele și a împins salariile în sus

Aza Biragova, angajată în departamentul de resurse umane al unui lanț de magazine pentru casă și grădină, a descris consecințele plecării bărbaților asupra angajatorilor. În 2019, contribuise la deschiderea unui magazin în Osetia de Nord, care ajunsese să aibă aproximativ 80 de angajați bărbați.

După mobilizarea declanșată de Moscova în septembrie 2022, compania a primit numeroase ordine de încorporare. Alți angajați au ales singuri să se înroleze.

Biragova și colegii săi au decis reducerea echipei la 60 de persoane. Nu credeau că vor putea recruta suficienți oameni, iar lipsa bărbaților dusese la creșterea salariilor. În cele din urmă, a relatat ea, angajatorii au început să recruteze femei.

La cimitir, familiile se contrazic asupra numelui conflictului

Într-o sâmbătă, când reporterii au revenit la cimitirul din Vladikavkaz, Abaeva și alte zece femei participau la o rugăciune pentru morți. Prezența jurnaliștilor străini a stârnit o ceartă între unele dintre ele, pe fondul neîncrederii alimentate de presa rusă.

„Nu avem război în această țară, nu există niciun război!”, a spus Marina M. Danilova în prezența reporterilor The New York Times. Ea purta o mantie și un voal cu o cruce roșie.

Danilova a folosit apoi denumirea oficială de operațiune militară specială. În schimb, considera conflictul din Iran început de președintele Trump un război propriu-zis. Alte femei au dezaprobat afirmațiile ei.

„Pentru unii, nu este un război. Pentru noi, este un război”, a spus pentru The New York Times o mamă al cărei fiu era parașutist staționat în Pskov. Numele ei a fost protejat pentru a evita posibile repercusiuni din partea autorităților.

Femeia a adăugat că, dincolo de condoleanțele și compasiunea celor din jur, fiecare familie rămâne singură cu propria durere atunci când închide ușa casei.

Când grupul s-a despărțit, din zona mormintelor noi s-au auzit focuri de armă trase de o gardă de onoare. Avea loc o altă înmormântare. Mormintele recente erau marcate cu steaguri, încă fără pietre funerare.

Abaeva s-a întors la mormântul lui Albert, unde soțul și fiul ei David, de 8 ani, au ajutat-o să aranjeze coroanele din plastic.