Specialistul în parenting, Otilia Mantelers, crede că plictiseala poate ascunde anumite emoții pe care ar trebui să le cunoaștem.
Aceasta ne spune că până la vârsta de 3 ani nu este atât de important în dezvoltarea lor contactul cu alți copii. În această perioadă sunt mai importante relațiile cu mama, cu tatăl, cu îngrijitorii. Este ceea ce numesc specialiștii în teoria atașamentului,fiind perioada în care se formează un stilul de atașament în funcție de atenția pe care o acordă părinții sau îngrijitorii copiilor și de grija și sensibilitatea cu care aceștia reușesc să înţeleagă nevoile micuţilor.
Însă, după vârsza 3 ani este foatre important să aducem copiii împreună cu alți copii, pentru că așa se dezvoltă ei.În special începând cu vârsta de 6 ani, copiii au mare nevoie să fie cu alți copii, pentru că atunci este perioada în care copiii se definesc, se compară, află în ce grup se situează, care sunt competențele lor.
De asemenea, copiii învață foarte mult despre ei și despre ceilalți prin interacțiunea cu alți copii de vârsta lor.
Specialistul a definit plictiseala ca fiind o stare în care nu simți nimic, nu te bucură nimic, nu găsești nimic interesant de făcut, practic o stare de deconectare.Totodată, este foarte important ca părintele să îşi de seama când copilul simte această stare și să se conecteze cu el, să fie alături de cel mic.
De asemenea, este posibil ca în această stare, copilul să arate tristețe, nervi, furie. Deaceea este important ca părintele să fie acolo, cu copilul, în starea de plictiseală, să fie împreună cu el.
Otilia Mantelers mai spune că, sunt și situații în care copilul trebuie lăsat singur cu plictiseala lui. Să se descurce el singur cu acea stare și să-și găsească singur ceva de făcut. Însă psihologul crede că e mai potrivit să fim alături de copii în astfel de stări, pentru a afla acele emoții care se ascund în spatele plictiselii.
