Procurorii olandezi au cerut pedepse cu închisoarea de până la 66 de luni pentru cei trei suspecți implicați în jaful de la Muzeul Drents din Assen, din ianuarie anul trecut. Procesul penal împotriva lui Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) și Bernhard Z. (35 de ani) a început marți la tribunalul din Assen, în mijlocul unui interes major din partea publicului și a presei.
Un caz „în care s-au vărsat multe lacrimi”
Serviciul de Procuratură Publică din Olanda descrie furtul tezaurului dacic drept un „caz de natură excepţională”. E drept că miza era uriașă. Potrivit procurorilor, este un dosar „în care s-au vărsat multe lacrimi”. Cea mai aspră pedeapsă, de 66 de luni de închisoare, a fost cerută pentru Bernhard Z., care a refuzat orice înțelegere cu autoritățile. Iar pentru ceilalți doi suspecți, Jan B. și Douglas Chesley W., care au ajuns la un acord cu Parchetul, procurorii au solicitat o sentință mai blândă, de 44 de luni de închisoare pentru fiecare.
Jaful de un minut
Imaginile de pe camerele de filmat, prezentate în timpul audierii, au arătat cum s-a desfășurat totul. Trei persoane mascate au intrat în muzeu în urma unei explozii puternice. Cu lumini pe cap, au alergat direct spre vitrinele unde se aflau Coiful de la Coţofeneşti, vechi de 2.500 de ani, şi trei brăţări de aur, opere de artă de o valoare inestimabilă.
În decurs de un minut, au spart geamul cu ciocanele, au luat obiectele și au dispărut.
Urmele lăsate în urmă
Numai că, în ciuda planificării atente, autorii au lăsat în urmă urme cruciale. Îmbrăcămintea folosită și o geantă de sport au fost aruncate într-un container de pe strada Pelikaan din Assen. A doua zi, o locatară a descoperit deșeurile care nu îi aparțineau și a alertat poliția. Pe haine s-au găsit urme de ADN de la doi dintre suspecți: Douglas Wesley W. și Bernhard Z., ambii din Heerhugowaard.
Și asta nu e tot. Anchetatorii au descoperit că uneltele folosite în spargere au fost cumpărate de Jan B. de la o firmă de construcții din Assen, cu puțin timp înainte de jaf. În plus, în momentul spargerii, cei trei se aflau cazați într-o casă de vacanță din parcul Lunsbergen din Borger (cabana fusese rezervată și plătită de Jan B.), unde poliția a găsit cioburi de sticlă și urme de aur, identice cu cele din sacul aruncat.
Agenți sub acoperire și o măsură rară
Dar cum recuperezi o asemenea comoară? Serviciul Public de Parchet a desfășurat agenți sub acoperire care l-au contactat pe Jan B. pentru a cumpăra coiful și brățările. Pentru că W. și Z. au păstrat tăcerea totală în timpul interogatoriilor cu privire la locația tezaurului, Parchetul a decis să ia o măsură extrem de rară.
Mai exact, a dispus publicarea fotografiilor și numelor ușor de recunoscut ale acestor suspecți, o decizie menită să pună presiune și să ducă la recuperarea artefactelor dacice.
