Ideea președintelui Donald Trump de a atrage companii petroliere americane „foarte mari” în Venezuela, pentru a investi miliarde de dolari și a relansa producția de petrol, s-ar putea transforma într-o mișcare riscantă. Companiile ar putea considera resursele Venezuelei costisitoare și destabilizatoare. Deși Venezuela deține aproximativ o cincime din rezervele mondiale de petrol, producția sa reprezintă mai puțin de 1% din volumul zilnic global și este sub o treime față de nivelul de la sfârșitul anilor ’90, potrivit Ft.
Rezervele Venezuelei: Oportunitate sau miraj?
Este adevărat că Venezuela ar putea juca un rol mult mai important pe piața globală a petrolului. China ar putea fi, de asemenea, un factor în gândirea lui Trump. Deși petrolul venezuelean a reprezentat doar 300.000 din cele 11,3 milioane de barili importați zilnic de China în 2024 și 2025, companii din Republica Populară au obținut o poziție importantă în industria de foraj petrolier din Venezuela, conform Oxford Institute of Energy Studies.
Provocările relansării producției petroliere
Revenirea producției Venezuelei la niveluri istorice va fi o provocare. Rezervele țării sunt concentrate în principal în Fâșia Orinoco. Extragerea acestui petrol extra-greu necesită forarea a numeroase puțuri cu durată de viață relativ scurtă – un proces similar cu producția de petrol de șist din SUA – urmată de amestecarea nămolului cu petrol mai ușor sau nafta, pentru a putea fi transportat prin conducte, exportat și rafinat.
Investiții masive necesare
Pentru o țară care se confruntă deja cu o infrastructură precară, acest lucru va necesita investiții uriașe. Jorge León de la Rystad Energy estimează că dublarea producției la aproximativ 2 milioane de barili până la începutul anilor 2030 va costa 115 miliarde de dolari, de aproximativ trei ori cheltuielile combinate de capital ale ExxonMobil și Chevron de anul trecut. Companiile nu vor dori să riște o asemenea sumă până când nu vor avea o perspectivă clară asupra viitorului Venezuelei.
Contracte avantajoase sau risc major?
Mai mult, ar fi înțelept să solicite contracte plătite direct în petrol, mai degrabă decât prin intermediul companiei petroliere naționale PDVSA, puternic îndatorată – cu care companiile străine de foraj trebuiau anterior să se asocieze prin decret politic. „Companiile ar trebui să ceară contracte plătite direct în petrol, nu prin PDVSA,” a declarat Jorge León, analist la Rystad Energy.
Rentabilitatea investițiilor: Un calcul complex
Trebuie luat în calcul și ce fel de rentabilitate ar putea aștepta companiile de la aceste investiții. Costul producerii petrolului greu venezuelean va fi probabil relativ ridicat, cel puțin inițial. Și, din cauza dificultății de rafinare, va trebui vândut cu o reducere de poate 10-15% față de prețurile de referință deja scăzute ale petrolului.
Efecte adverse asupra SUA?
Să ne imaginăm că Exxon și Chevron depășesc toate obstacolele necesare și că Venezuela adaugă un milion sau mai mulți barili la oferta de petrol până în 2030. Un volum de petrol mai mare decât se aștepta, fără o cerere pe măsură, ar putea duce la scăderea prețurilor. Iar producătorul care ar suporta presiunea acestei schimbări ar putea fi chiar SUA.
Pericol pentru industria americană de șist
Trump, care dorește ca SUA să foreze la capacitate maximă, probabil că nu vrea să afecteze companiile petroliere americane. Dar unele zone de șist american se confruntă deja cu costuri mai mari decât prețurile actuale ale petrolului, o situație economică care s-ar putea deteriora pe măsură ce zonele cele mai favorabile sunt epuizate. Un aflux de petrol venezuelean ar putea agrava această situație. Jocuri imprudente, recompense periculoase.
