O minge de fotbal. Un dictator. Și o strângere de mână care a încins spiritele la Londra. Premierul britanic Keir Starmer a ajuns la Beijing. Este prima vizită a unui lider de la Downing Street în ultimii opt ani, un gest care ar trebui să încheie „era glaciară” dintre cele două state. Acasă, lucrurile stau altfel. Criticii i-au găsit deja o poreclă: „Kowtow Keir”, acuzându-l de o naivitate de-a dreptul periculoasă, relatează Dailymail.
Miza? Uriașă. Starmer vrea să profite de „oportunități economice imense” alături de a doua economie a lumii. Dailymail, care documentează vizita, scrie că premierul nu a venit singur, ci însoțit de o delegație de oameni de afaceri britanici, toți nerăbdători să reia legăturile cu gigantul asiatic. Prețul pentru asta pare a fi tăcerea. Tăcere în fața unor probleme grave, de la represiunea brutală din Hong Kong la genocidul uigurilor.
„Kowtow Keir” și telefonul de unică folosință
Porecla „Kowtow Keir” nu a apărut din senin. I s-a lipit de nume după ce, săptămâna trecută, a aprobat construcția unei noi mega-ambasade chineze chiar în inima Londrei. Vizita la Beijing nu face decât să toarne gaz pe foc. Frica de spionajul chinez este palpabilă. Atât de mare, încât premierul și toți oficialii săi au primit telefoane și laptopuri de unică folosință pe durata călătoriei. Totul. De unică folosință.
Fostul ministru al securității, Tom Tugendhat, a plusat. El susține că premierul a închiriat un avion comercial, un soi de „avion de unică folosință”, de frica microfoanelor ce ar putea fi plantate în aeronava guvernamentală. Iain Duncan Smith, un alt parlamentar sancționat de Beijing, a venit cu o altă poveste: delegația britanică ar călători cu un cort special, montat direct în camera de hotel a premierului, doar ca acesta să se poată schimba de haine fără ochi indiscreți. Întrebat despre aceste riscuri, răspunsul lui Starmer a fost scurt și la obiect: „Avem scheme robuste, măsuri de securitate în vigoare, așa cum v-ați aștepta”.
Mingea de fotbal și memoria scurtă a politicii
Gestul de prietenie? O minge de fotbal. Keir Starmer, fan înfocat al echipei Arsenal, i-a pregătit un cadou special președintelui Xi Jinping, care e cunoscut ca suporter Manchester United. Cadoul a fost o minge de la meciul de duminica trecută, când United a bătut celebrul rival cu 3-2. Un simbol, poate, menit să deschidă calea discuțiilor economice.
Dar criticii nu uită. Ei spun că premierul are memoria scurtă. Kemi Badenoch, liderul conservator, a fost directă: „Aș merge eu în China? Nu, nu acum. Trebuie să vorbim cu acele țări care sunt îngrijorate de amenințarea pe care China o reprezintă pentru ele”. Și apoi, ironia. Același Starmer care acum cinci ani susținea în Parlament o moțiune ce numea acțiunile Chinei din Xinjiang „genocid”, acum, în fața jurnaliștilor, a refuzat să mai rostească cuvântul.
Cazul care îl bântuie pe premier: „Eliberați-l pe tatăl meu”
În spatele zâmbetelor și strângerilor de mână, o voce se aude disperată. E a lui Sebastian Lai. El este fiul jurnalistului pro-democrație Jimmy Lai, aruncat în închisoare în Hong Kong. Apelul său este direct către premierul britanic, căruia îi amintește un detaliu simplu: tatăl său, un om de 78 de ani cu sănătatea șubredă, este cetățean britanic. „Prim-ministrul a spus că dosarul tatălui meu este o prioritate”, a spus Sebastian pentru Times Radio.
Ironia sorții… „Acest guvern tocmai le-a dat această ambasadă imensă în mijlocul Londrei. Cel mai mic lucru pe care l-ar putea face este să pună un om de 78 de ani… într-un avion și să-l trimită înapoi la Londra. Pare un lucru foarte simplu de făcut dacă vorbim despre normalizarea relațiilor”.
Vizită istorică sau greșeală strategică?
La Londra, guvernul își apără decizia. Vicepremierul David Lammy susține că a ignora China, cu influența sa masivă pe scena mondială, ar fi o „abandonare a datoriei”. Opoziția nu e deloc convinsă. Daisy Cooper, liderul adjunct al liberal-democraților, a acuzat că premierul se duce „cu căciula în mână” la Beijing pentru un acord comercial, exact în timp ce regimul chinez „îl ține captiv pe cetățeanul britanic Jimmy Lai”.
Luke de Pulford, directorul executiv al Alianței Interparlamentare pentru China, o spune și mai direct. Pentru el, epoca de aur a relațiilor cu Beijingul s-a terminat. Gata. „Suntem în ultimele zvâcniri ale acestei naivități în postura noastră față de Beijing. Țara nu o vrea, Parlamentul nu o vrea și majoritatea oamenilor din Guvern nu o vor”.
