Prețul petrolului Brent a înregistrat o scădere de peste 9% miercuri, cea mai abruptă cădere de la începutul conflictului. Această mișcare vine după ce Iranul a transmis Consiliului de Securitate al ONU că navele „neostile” pot tranzita Strâmtoarea Hormuz, dar cu anumite condiții stricte, în timp ce traficul maritim rămâne la un nivel infim față de normal.
Condiții stricte pentru tranzit
Într-o declarație transmisă marți Consiliului de Securitate al ONU și Organizației Maritime Internaționale, ministerul iranian de externe a precizat că navele pot beneficia de trecere sigură prin strâmtoare „cu condiția să nu participe și nici să nu sprijine acte de agresiune împotriva Iranului și să respecte pe deplin reglementările declarate de siguranță și securitate” și doar „în coordonare cu autoritățile iraniene competente”. Declarația nu a oferit detalii despre ce presupun aceste reglementări sau cum ar trebui navele să solicite autorizația. Mai mult, Bloomberg a raportat că Iranul a început să perceapă taxe de tranzit pentru unele nave comerciale care trec prin strâmtoare.
Trafic redus la 4% din normal
La prima vedere, anunțul pare o veste bună. Numai că lucrurile stau puțin diferit pe teren. Luni, doar cinci nave au fost monitorizate tranzitând calea navigabilă, conform firmei de informații maritime Windward. Asta în condițiile în care media zilnică înainte de 28 februarie era de 120 de tranzite. Datele de la MarineTraffic, o altă firmă de profil, arătau că nouă nave au traversat în 24 de ore până marți dimineață, unele mișcări având loc în afara culoarului oficial de navigație, aproape de insula iraniană Qeshm. V-ați gândit ce înseamnă asta? Practic, o blocadă mascată.
Cifrele vorbesc de la sine.
Cu 400 de nave raportate ca așteptând în afara strâmtorii, închiderea efectivă a generat cea mai mare perturbare a piețelor globale de energie din ultimele decenii.
Șoc pe piețele energetice și alimentare
Închiderea efectivă a căii navigabile, pe unde tranzitează în mod normal 20% din petrolul și gazele lumii, a creat cel mai grav șoc de aprovizionare cu energie din istorie. Prețurile la carburanți au explodat, iar aviația globală a fost perturbată. Asia se află în prima linie a crizei, cumpărând peste 80% din țițeiul care tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Guvernele de acolo se chinuie să răspundă la penuria de combustibil cu politici precum munca de acasă forțată (similară cu măsurile din pandemie), iar unele țări au declarat sărbători legale și au închis școlile. Dincolo de energie, țările din Golf furnizează 49% din ureea exportată la nivel mondial, iar navele cu îngrășăminte se numără printre cele care nu au putut obține trecerea, amenințând lanțurile de aprovizionare cu alimente din Asia și nu numai.
Negocieri și replici acide între SUA și Iran
Orice semnal diplomatic a mișcat brusc piețele. Scăderea de 9% a prețului petrolului a venit după ce New York Times, Reuters și postul israelian Channel 12 au raportat că administrația Trump a trimis Iranului un plan în 15 puncte pentru a pune capăt războiului. Bursele asiatice au crescut la aflarea veștii, cu indicele Nikkei 225 din Japonia în creștere cu 2,3% și KOSPI din Coreea de Sud cu 2,6% (ambele la primele ore ale dimineții de miercuri). Donald Trump a declarat reporterilor la Casa Albă că SUA se află în „negocieri” cu „oamenii potriviți” din Iran pentru a încheia războiul, adăugând că iranienii „doreau foarte mult să ajungă la o înțelegere”.
Replica Teheranului a fost, însă, tăioasă. „A ajuns nivelul luptei tale interioare în stadiul în care tu (Trump) negociezi cu tine însuți? Oameni ca noi nu se pot înțelege niciodată cu oameni ca voi”, a declarat la televiziunea de stat iraniană Ebrahim Zolfaqari, purtătorul de cuvânt principal al comandamentului militar comun al Iranului.
Iranul a acuzat direct SUA și Israelul, spunând că „războiul lor ilegal și destabilizator” a „pus în pericol grav pacea și stabilitatea regională și a expus transportul maritim internațional la amenințări fără precedent”. Teheranul a condiționat restabilirea completă a securității în strâmtoare de încetarea agresiunii militare. Iar în practică, cu un trafic la aproximativ 4% din nivelurile de dinainte de război și cu autorizații dependente de aprobarea iraniană, ceea ce era un pasaj internațional liber s-a transformat într-un coridor controlat.
