Psihiatru: Nu-i mai spune copilului „lasă că fac eu”

Diminețile contra cronometru

Scenariul este cunoscut în majoritatea caselor cu copii mici. Sună ceasul, iar totul se transformă într-o cursă. Timpul e limitat, răbdarea la fel. Când cel mic încearcă să-și lege singur șireturile, să-și tragă fermoarul la hanorac sau să-și umple sticla cu apă, fiecare secundă pare o veșnicie. Și, deși copilul e dispus să încerce, impulsul părintelui este să intervină, convins că e încă prea mic sau că așa se câștigă timp prețios.

Numai că lucrurile stau puțin diferit. Aceste gesturi, repetate constant, transmit un mesaj subtil, dar periculos: „nu ești în stare”.

Presiunea care blochează învățarea

Cea mai frecventă replică auzită este, probabil, „Grăbește-te!”. Dar ce efect are, pe bune, asupra unui copil? V-ați gândit vreodată la consecințele pe termen lung? Psihiatrul Alexandre Jeudy oferă o explicație clară.

„A-i spune tot timpul «grăbește-te» poate sugera că viteza contează mai mult decât procesul de învățare. În fața acestei presiuni, copilul poate reacționa printr-o criză. Noi, ancorați în ritmul nostru de adult, ne așteptăm ca el să-l respecte, deși acest lucru nu este posibil. Cheia este, dimpotrivă, să încetinim și să anticipăm timpul necesar pentru ca el să poată încerca, pentru a câștiga timp pe termen mediu și lung”, explică specialistul.

presându-l, nu facem decât să-l blocăm.

Ce înseamnă, de fapt, autonomia

La prima vedere, autonomia pare să însemne doar abilitatea de a se încălța singur sau de a-și face ghiozdanul. Iar conceptul este mult mai profund. Autonomia reprezintă, de fapt, capacitatea copilului de a avea încredere în sine, de a nu se teme să încerce lucruri noi, de a învăța să gestioneze frustrarea și, mai ales, de a învăța din propriile greșeli.

Este fundația pe care se clădesc mai târziu stima de sine și echilibrul emoțional.

Fiecare mică reușită a copilului, de la primii pași stângaci până la primele propoziții rostite, este un pas uriaș spre independență. E drept că, în același timp, există și aceste frâne subtile – cuvinte aparent banale care, repetate zi de zi, pot transmite un mesaj complet opus celui pe care îl intenționăm.

Soluția paradoxală: încetinește

Până la urmă, cum rezolvăm ecuația? Soluția propusă de psihiatru pare contraintuitivă: încetinește și anticipează. În loc să faci tu în locul copilului pentru a câștiga două minute dimineața, mai bine te trezești cu zece minute mai devreme. Oferă-i acel răgaz de care are nevoie pentru a încerca, a greși și a reuși singur.

Investiția aceasta de timp (și de răbdare) se va traduce pe termen lung într-un câștig imens pentru copil: mai multă autonomie și, implicit, mai multă încredere în propriile forțe. Fiecare șiret legat de el, chiar dacă imperfect, este o victorie care îi construiește caracterul.