Compania Tönnies, care administrează cele mai mari abatoare din Germania, respinge acuzațiile de sclavie modernă, aduse de jurnaliștii germani și bulgari.
Digi24 a discutat în exclusivitate cu reprezentanții firmei, unde lucrează 3 mii de români.
Compania Tönnies recunoaște parțial situația descrisă în reportajul difuzat de postul SAT 1, dar spune că de anul trecut au fost schimbate radical condițiile de cazare ale angajaților. În ceea ce privește condițiile de muncă, Tönnies afirmă că respectă integral legislația germană.
Cristina Stanciu – responsabil integrare, Tönnies a precizat:
Erau filmări foarte vechi. Eu cunosc toate locuințele angajaților noștri. Acum lucrează aici 3 mii de români. Este adevărat că au fost preluați cu 8 într-o cameră, cu 6. Acum avem camere de o persoană, de două persoane. Casa în care s-au făcut filmările nu mai există, a fost dărâmată de primărie. Am lichidat toate cazările cu probleme de mucegai.
De asemenea, o echipă de la postul SAT 1 a hotărât să verifice dacă într-adevăr condiţiile de muncă s-au schimbat la abatorul Tönnies.
O femeia sub acoperire s-a angajat la acest abator pentru realizarea documentarului, prezentată cu numele de Milena, și a povestit că s-a confruntat cu regulile draconice înscrise în contractele de angajare; este interzis să mergi la toaletă, este interzis să mănânci sau să bei pe culoare.
Numai pauzele scurte sunt permise.
”Ne-am întâlnit cu oameni care au slăbit mai mult de 20 de kg într-o scurtă perioadă de timp pentru că nu aveau ocazia să mănânce. Toate acestea sunt înscrise în contractul de angajare, este legal, dar inuman”, spune Milena. Un medic de la ambulanţă care apare în documentar afirmă că un lucrător al abatorului s-a spânzurat.
”Este ca şi când ar fi oameni de mâna a doua, oameni buni de aruncat, ce sunt pur şi simplu înlocuiţi cu următorii de îndată ce nu mai au valoare”, povesteşte jurnalista postului german, citată de Agerpres.
Aşadar, echipa ei TV a mers la faţa locului şi s-a întâlnit cu lucrători români şi bulgari, însă acestora le era frică să vorbească.
”Ignoranţa şi barierele de limbă ale acestor oameni sunt în mod sistematic folosite abuziv astfel încât compania să poată câştiga cât mai mult de pe urma muncii lor”, spune Jana Bernhard.
