Guvernul de la Budapesta a decis să aplice un impozit anual de 1% pe marile averi. În timp ce vecinii noștri țintesc activele de lux ale milionarilor, angajații români continuă să suporte una dintre cele mai dure taxări ale muncii din Uniunea Europeană.
Ce face Ungaria cu banii milionarilor
Noul premier maghiar, Péter Magyar, pregătește o lege prin care persoanele cu active de peste un miliard de forinți (aproximativ 2.570.000 de euro sau 14.800.000 de lei) vor plăti un impozit anual de 1%. Banii vor fi trași direct din bunurile de lux și averile deținute în străinătate.
Dar ce înseamnă asta concret pentru bugetul național?
Economistul Zoltán Pogátsa a explicat pentru The Guardian că o astfel de măsură asigură responsabilitatea și aduce banii publici înapoi în vistieria statului. Regimul lui Viktor Orbán a creat oligarhi, iar acum guvernul caută un dram de justiție socială.
Iar România stă pe margine și privește. Avem un deficit record, o inflație de trei ori mai mare decât a Ungariei și ne împrumutăm mult mai scump pe piețele internaționale.
Munca supraimpozitată la București
Într-o analiză amplă publicată recent de Adevarul, experții atrag atenția că statul român greșește fundamental strategia. Noi lovim direct în salarii, în loc să ne uităm la capital.
Vladimir Borțun, politolog la Universitatea Oxford, pune degetul pe rană.
„Esența problemei este următoarea: Ungaria nu face altceva acum decât să se alinieze unei realități pe care restul regiunii, mă refer la țări ca Polonia, Cehia și Croația, a înțeles-o deja. Corectarea acestui dezechilibru dintre taxarea muncii și taxarea capitalului este crucială, mai ales într-o țară ca a noastră, unde deficitul bugetar este cronic nu din cauza cheltuielilor, ci a incapacității de colectare echitabilă”, a declarat Vladimir Borțun.
Până la urmă, istoria ne învață niște lecții clare despre austeritate.
„Ideea că Péter Magyar și partidul său Tisza au înțeles lecția ascensiunii lui Orbán din 2010 este o observație politică extrem de fină. Atunci, electoratul ungar a taxat dur măsurile de austeritate care i-au lovit pe oamenii de rând, lăsând oligarhii neatinși, o greșeală pe care Péter Magyar vrea clar să o evite, oferind o alternativă viabilă și durabilă la populismul de dreapta, axată pe echitate socială”, a mai explicat cercetătorul de la Oxford.
Soluția pentru România. Taxarea averilor mari
Cornel Ban, profesor la Copenhagen Business School și cercetător la Universitatea Boston, a realizat un studiu alături de Cristian Pop de la Universitatea Babeș-Bolyai, pentru Fundația Friedrich Ebert. Concluziile sunt de-a dreptul dure pentru angajații români.
„Chiar și înainte de ajustare, România sub-taxează capitalul și supra-taxează munca. Conform oricărui raport al Comisiei Europene, în ce privește taxarea muncii pe angajat suntem pe locul 9 în UE27, iar la taxarea capitalului pe locul 25 sau 26 din 27, în funcție de an. Introducerea unei impozitări progresive aplicate veniturilor globalizate devine necesară pentru a reechilibra distribuția poverii ajustării fiscale. Actuala configurație fiscală, cu un decalaj de 25 de puncte procentuale între taxarea muncii și a capitalului și cea mai mare asimetrie din UE27 după Letonia, face ca povara consolidării fiscale să cadă pe muncă. Acest lucru se realizează prin înghețări salariale, tăieri de pensii și creșteri de TVA, în timp ce veniturile din capital rămân aproape neafectate”, susține economistul.
Să fim serioși, diferența e uriașă.
Ban propune o cotă de 0,5% anual pentru averile financiare care depășesc pragul de două milioane de euro.
„Impozitarea moderată a averilor mari extinde baza fiscală fără a afecta majoritatea populației și permite reducerea presiunii asupra muncii și consumului. În același timp, această măsură limitează acumularea intergenerațională excesivă și finanțează bunuri publice precum educația și sănătatea, care susțin creșterea economică. În acest model, impozitarea averii nu penalizează succesul economic, ci asigură sustenabilitatea fiscală și echilibrul social pe termen lung. România nu aplică în prezent un impozit general pe moșteniri. Impozitarea averii financiare de peste 2 milioane de euro vizează partea extrem superioară a distribuției averii, unde activele generează venituri recurente semnificative fără a fi impozitate în mod proporțional cu capacitatea economică reală”, a detaliat Cornel Ban.
Cum fac țările bogate din Europa
Numai că bogații nu ar sărăci din asta, conform calculelor economice.
Potrivit expertului, „introducerea unei cote moderate, de exemplu, 0,5% anual peste pragul de 2 milioane de euro, nu afectează capitalul productiv în mod direct. Această taxă este o fracțiune mică din randamentele tipice ale acestor active, care în mod normal au o valoare de 4-8% anual pe termen lung”.
Românii din clasa de mijloc (care abia își plătesc ratele la bănci) nu ar fi atinși de o astfel de măsură.
„Pragul de 2 milioane de euro limitează măsura la aproximativ 1, 2% din populație, excluzând clasa medie și majoritatea antreprenorilor mici și mijlocii. Din acest motiv, impactul asupra consumului și investițiilor agregate este redus, dar impactul asupra veniturilor fiscale este stabil și previzibil. În plus, această formă de impozitare contribuie la echilibrarea structurii fiscale, permițând o presiune mai mică asupra muncii. Această măsură vizează exclusiv partea superioară a distribuției averii și rămâne sub nivelurile aplicate în unele economii nordice”, punctează Ban.
Și nu reinventăm noi roata. Țări cu un nivel de trai ridicat aplică deja aceste reguli stricte.
„Norvegia aplică un impozit anual pe avere (wealth tax) de aproximativ 0,7% la nivel municipal și 0,3% la nivel național (aproximativ 1,0% cumulat) pentru averile nete peste un prag de aproximativ 1,7 milioane coroane norvegiene pentru persoane singure (echivalent cu aproximativ 150.000 euro, pragul fiind mai ridicat pentru gospodării). Acest impozit se aplică activelor financiare, inclusiv acțiuni, obligațiuni, depozite și alte active nete, după deducerea datoriilor. Elveția aplică un impozit anual pe avere la nivel cantonal, cu cote care variază în funcție de canton, dar care ajung frecvent între 0,3% și 1,0% din averea netă, măsura fiind o componentă stabilă a veniturilor publice locale. Spania aplică un impozit pe avere (Impuesto sobre el Patrimonio) cu cote progresive între 0,2% și 3,5%, cu scutiri până la un prag ridicat (în general de aproximativ 700.000 de euro, plus scutirea locuinței principale până la 300.000 de euro)”, a explicat economistul român.
În acest moment, Comisia Europeană menține România pe locul 9 în UE27 la taxarea muncii, în timp ce la taxarea capitalului ne aflăm abia pe locurile 25 sau 26.
