Președintele polonez Karol Nawrocki propune o modificare istorică a sistemului de stat până în anul 2030. Liderul de la Varșovia vrea să elimine definitiv existența a două centre paralele de putere, acuzând actualul blocaj instituțional dintre șeful statului și guvern. Totul se desfășoară pe fondul unui conflict politic profund, care macină de ani buni administrația centrală.
Un consiliu pentru o noua lege fundamentala
Președintele cu o agendă ultraconservatoare, naționalistă și eurosceptică a ales un moment simbolic pentru acest anunț. Duminică, în timpul ceremoniei care a marcat a 235-a aniversare a adoptării primei Constituții din 3 mai 1791, Nawrocki a explicat de ce țara are nevoie de o reformă urgentă. „Constituţia din 1997 trebuie modernizată sau modificată”, a subliniat el în fața asistenței.
Iar planul său a trecut deja de faza declarațiilor politice. Liderul statului a înființat oficial un „Consiliu pentru o Nouă Constituţie”. Primii membri ai acestui for și-au primit duminică scrisorile de numire și au o misiune clară: elaborarea unui nou document suprem. Această mutare fusese anunțată de Nawrocki încă din primul său discurs, rostit imediat după preluarea mandatului în luna august a anului trecut, când l-a înlocuit pe conservatorul Andrzej Duda.
Motivatia presedintelui si contextul extern
V-ați gândit vreodată la cât de complicat este să conduci o țară când președintele și executivul se sabotează reciproc? Pe baza datelor furnizate de Economica, aflăm că șeful statului polonez vrea să tranșeze problema administrativă „odată pentru totdeauna”. El susține că vechea lege fundamentală a fost adoptată într-o perioadă de transformare politică, reprezentând doar un compromis necesar la acea vreme.
Numai că lumea de azi arată complet diferit. „astăzi Polonia face parte din Uniunea Europeană, este membră a NATO şi cred că în curând va fi membră a G20”, a spus el. Pe fondul acestor schimbări geopolitice majore, cerințele de stabilitate au crescut exponențial. Președintele a avertizat că „situaţia de securitate a ţării impune să avem o autoritate puternică, dar controlată, emanând direct” din Constituție. E drept că un stat modern, aflat la granița unui război, nu își permite ezitări la nivel înalt. Tocmai de aceea, a concluzionat el, „astăzi avem nevoie de o Magna Carta de nouă generaţie până în 2030”.
Razboiul deschis cu guvernul Tusk
Discursul prezidențial a atins rapid coarda sensibilă a politicii interne. Șeful statului se află într-o dispută deschisă cu guvernul liberal și proeuropean condus de premierul Donald Tusk. Nawrocki și-a apărat propria legitimitate, afirmând că funcția sa este rezultatul „alegerilor democratice, prin voinţa suveranităţii naţionale”. În schimb, a lansat un atac dur la adresa executivului. Deși guvernul rezultă din alegeri legislative (detaliu omis deliberat de președinte în discurs), el a susținut că acesta se formează prin „acorduri partizane, structuri politice care separă puterea de naţiune”.
Făcând aluzie directă la actuala coaliție de guvernare, Nawrocki a declarat tăios că „democraţia este domnia majorităţii cu respect pentru minoritate, nu obstrucţionarea vulgară a drepturilor majorităţii de către minoritate”.
Reactia premierului si blocajul din Parlament
Replica lui Donald Tusk a venit rapid și fără menajamente. Premierul i-a cerut președintelui și opoziției să respecte documentul aflat deja în vigoare, amintind că acesta definește destul de clar responsabilitățile fiecărei puteri. Până la urmă, schimbarea regulilor jocului nu rezolvă criza imediată.
„Preşedintele ştie perfect că astăzi, mâine sau poimâine nu va exista o majoritate constituţională în favoarea ideilor sale, aşa că acesta este mai mult un joc politic. În opinia mea, nu va face decât să genereze şi mai multă confuzie, iar Polonia are nevoie de stabilitate mai presus de orice”, a subliniat Tusk.
Cifrele confirmă acest război rece instituțional.
Până în prezent, președintele s-a opus prin veto în privința a cel puțin 20 de legi propuse de guvern. El are dreptul să blocheze orice lege adoptată de Parlament, iar coaliția lui Tusk nu deține majoritatea de două treimi necesară pentru a întoarce decizia. Ambiguitatea legii supreme poloneze continuă să împartă responsabilitățile statului, lăsând guvernului controlul asupra politicii externe și a securității interne, în timp ce președintele își păstrează puterea de a reprezenta țara în forurile internaționale, de a ratifica tratate și de a acredita ambasadori.
