În ultima perioadă, unele companii din România se confruntă cu un deficit acut de personal, în special pe posturile ce presupun muncă necalificată. Multe firme din diverse domenii – construcții, producție, agricultură, servicii – constată că nu găsesc suficienți angajați localnici și apelează la recrutarea de personal din străinătate.
În doar cinci ani, numărul muncitorilor străini din România a crescut de la aproximativ 50.000 (în 2019) la peste 150.000 în 2024, majoritatea provenind din Asia. Acești lucrători asiatici, motivați de salariile mai mari de aici, contribuie semnificativ la acoperirea golurilor de forță de muncă din economia locală. Deficitul constant de personal a făcut ca recrutarea muncitorilor extracomunitari să devină o soluție strategică pentru multe firme, care altfel s-ar vedea nevoite să își reducă activitatea.
Recrutarea muncitorilor străini – beneficii pentru angajatori
Pentru angajatori, recrutarea muncitorilor străini aduce atât avantaje, cât și dezavantaje. Pe de o parte, firmele își pot ocupa posturile vacante cu personal harnic și dornic de muncă. Pe de altă parte, procesul de recrutare internațională trebuie planificat și gestionat cu atenție. De la selecția candidaților potriviți și până la semnarea unui contract de muncă, este esențial ca totul să se desfășoare legal și eficient.
Pentru că este mult mai facil, multe companii aleg să colaboreze cu agenții de recrutare specializate pentru a identifica rapid muncitorii disponibili și a simplifica procedurile de angajare. Un partener de acest tip se poate ocupa de verificarea experienței candidaților, de actele necesare și de logistică, permițând angajatorului să economisească timp prețios și să se concentreze pe business.
Legislație pentru angajați străini prin leasing de personal
În România avem legislație pentru oricine dorește leasing muncitori. Practic, orice firmă din România care dorește să angajeze muncitori extracomunitari trebuie să respecte cadrul legal în vigoare. Legislația românească (în special Legea nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă a străinilor) stabilește condițiile și obligațiile atât pentru angajatori, cât și pentru cetățenii străini aduși la muncă.
Pe scurt, recrutarea unui muncitor din Asia impune obținerea unui aviz de angajare de la Inspectoratul General pentru Imigrări, care se eliberează pe baza documentelor depuse de angajator (contract de muncă ofertat, dovezi ale calificărilor, cazier judiciar curat al viitorului angajat etc.). Abia după ce acest aviz este aprobat, lucrătorul poate solicita o viză de lungă ședere pentru muncă la consulatul României din țara sa de origine – o procedură care, cum am menționat, poate dura până la câteva luni în total.
Ulterior sosirii în țară, angajatul străin trebuie înregistrat oficial și trebuie să obțină un permis de ședere în scop de muncă, conform legii.
Drepturi pentru angajați străini în România
Este important de reținut că muncitorii asiatici angajați legal beneficiază de aceleași drepturi ca orice angajat român – salariu cel puțin la nivelul minim pe economie, plata orelor suplimentare, concedii, asigurări de sănătate și contribuții sociale, conform Codului Muncii. În egală măsură, angajații străini au obligația să respecte regulile interne ale companiei și legislația muncii din România, la fel ca personalul local.
Angajatorii, la rândul lor, trebuie să se asigure că respectă toate procedurile legale de imigrare și muncă, altfel riscă sancțiuni severe. De pildă, angajarea unui cetățean străin fără permis de muncă valabil poate fi sancționată cu amenzi mari pentru fiecare persoană identificată în această situație. Așadar, conformarea la legislație și întocmirea corectă a documentelor (contract de muncă, avize, permise) nu sunt doar obligații legale, ci și o garanție că relația de muncă este una stabilă și lipsită de riscuri.
Pentru companiile care doresc să evite complicațiile administrative, leasingul de muncitori reprezintă o opțiune tot mai populară. Prin intermediul leasingului de personal (cum mai este denumit), o firmă specializată în recrutare angajează ea însăși muncitorii – calificați sau necalificați – și apoi îi închiriază către compania care are nevoie de forță de muncă, fie pe durată determinată, fie pe termen nedeterminat. Practic, angajații respectivi figurează legal pe statele de plată ale firmei de leasing – de exemplu, SSM Workforce din București – în timp ce compania client le utilizează munca fără a avea grijile birocratice ale unui angajator direct.
