Sistemul de sănătate din România riscă să intre în colaps. Avertismentul dur vine chiar de la ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a pus pe tapet o soluție radicală: spargerea monopolului deținut de 30 de ani de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Propunerea ar permite fiecărui român să aleagă la ce casă de asigurări, publică sau privată, își direcționează contribuția lunară. Miza este uriașă și vizează un buget care a ajuns la 87 de miliarde de lei în 2025.
De ce acum? Diagnosticul ministrului
Ministrul Alexandru Rogobete consideră că „adevărata reformă a sistemului de sănătate din România este reforma modului în care este finanțat”. În viziunea sa, problema fundamentală este monopolul. „Faptul că avem monopol prin CNAS este un lucru foarte rău pentru dezvoltarea sistemului de sănătate, pentru că nu există competiție”, a declarat Rogobete la B1 TV. Lipsa concurenței, susține el, permite Casei să își facă „propria politică publică” și să funcționeze după reguli proprii, fără a fi stimulată să ofere servicii mai bune.
Rogobete a pus degetul pe rană și în privința modului în care se scurg banii din sistem, fenomen pe care l-a numit „căpușare”. El a dat exemple concrete: de la concediile medicale fictive, la medicii care pleacă din spitalele publice la ora 11 pentru a lucra la cabinetele private sau care trimit pacienții din spitalul de stat către propriile clinici. Aceste practici, alături de „mica corupție, care se întâmplă zilnic”, golesc un sistem al cărui buget aproape s-a dublat, de la 40 de miliarde de lei la 87 de miliarde în 2025, dar care în continuare se confruntă cu lipsuri în spitale.
„Dacă nu schimbăm ceva, sistemul de sănătate se va colapsa. El nu mai poate funcționa așa”, a avertizat ministrul.
Cum ar funcționa noul sistem? Modelul Israel și Germania
Planul ministrului nu este o invenție românească, ci se inspiră din modele care funcționează deja în alte țări. Modelul principal menționat de Rogobete este cel din Israel, unde există patru case de asigurări de sănătate. Acolo, la fel ca în România, contribuția este colectată la sursă, dar fiecare cetățean are dreptul să aleagă la care dintre cele patru case se afiliază.
Cheia sistemului este competiția. Casele de asigurări nu se luptă pe tariful de bază, care este același pentru toți, ci pe „ce oferă în acel tarif: servicii extra, beneficii, pachete suplimentare”, a explicat ministrul. Această concurență pentru clienți stimulează inovația și dezvoltarea serviciilor medicale.
Un alt model de succes este cel din Germania, considerat un etalon în Europa. Angajații germani pot alege dintre peste 100 de case de asigurări publice, iar contribuția este împărțită între angajat și angajator. Spre deosebire de acestea, alte țări europene au sisteme diferite: Italia are un sistem public finanțat din taxe generale și gestionat la nivel regional, în timp ce Franța combină asigurările publice obligatorii cu cele private complementare.
Banii și pacientul: Mizele reale ale reformei
În prezent, sistemul românesc se bazează pe o contribuție de 10% din salariul brut pentru angajați și PFA, colectată într-un fond unic gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Din acest fond se plătesc serviciile medicale, medicamentele compensate, concediile medicale și programele naționale de sănătate. Problema este că banii nu ajung.
Studiile arată o realitate cruntă: pacienții români suportă direct din buzunar peste 30% din costurile totale cu sănătatea, iar contribuțiile colectate acoperă mai puțin de jumătate din necesarul real al sistemului. Introducerea concurenței ar putea, teoretic, să crească eficiența și să atragă fonduri suplimentare. Pacienții ar putea alege pachete de servicii mai bine adaptate nevoilor lor, iar casele de asigurări ar fi forțate să gestioneze mai bine fondurile pentru a-și păstra clienții.
Riscuri și semne de întrebare
Deși pe hârtie sună bine, o astfel de reformă vine cu riscuri majore. Experții avertizează că implementarea trebuie făcută cu mare atenție pentru a nu crea inechități. Cel mai mare pericol este ca persoanele cu venituri mici, bolnavii cronici sau vârstnicii să devină clienți indezirabili pentru casele de asigurări, care ar putea fi tentate să se concentreze pe asigurații tineri și sănătoși. Fără mecanisme de reglare clare, s-ar putea ajunge la un acces limitat la servicii medicale pentru categoriile vulnerabile.
Există și o problemă de credibilitate. Unii comentatori publici își amintesc că același ministru a propus recent neplata primei zile de concediu medical, o măsură nepopulară. Scepticismul este alimentat și de teama că fragmentarea sistemului, într-o țară cu corupție endemică, ar putea deschide noi portițe pentru fraudarea banului public. Întrebarea care stă pe buzele multora este dacă o competiție reală este posibilă într-un sistem care, de 30 de ani, nu a reușit să se reclasifice sau să se reorganizeze conform realităților din teren.
Surse:
