Retragerea din acordul nuclear cu Iranul creează riscuri geopolitice impredictibile

Într-un articol de opinie publicat în The Free Press, Fukuyama arată că Trump se aștepta probabil la o victorie rapidă, similară operațiunii din ianuarie în care forțele americane l-au capturat pe liderul venezuelean Nicolas Maduro. Potrivit HotNews, realitatea din Orientul Mijlociu a fost însă diferită, conflictul extinzându-se după atacul SUA-Israel, iar Iranul a răspuns cu rachete și drone împotriva bazelor americane din regiune.

De ce nu va capitula Teheranul

Fukuyama consideră că liderul de la Casa Albă a ignorat semnalele clare venite din partea Iranului. „Era clar că ceea ce mai rămăsese din conducerea iraniană nu era pe cale să capituleze și că conflictul putea să se prelungească, așa cum a recunoscut chiar Trump, cu săptămâni întregi”, afirmă politologul.

În opinia sa, un lider pragmatic ar fi ales un obiectiv mai realist, precum degradarea capacității Iranului de a lansa rachete balistice și drone. Atingerea unui astfel de scop i-ar fi permis lui Trump să declare victoria. În schimb, cererea de capitulare totală a ridicat miza la un nivel aproape imposibil de atins.

Mai mulți factori fac improbabilă o astfel de capitulare. Forțele iraniene sunt fragmentate între Garda Revoluționară, miliția paramilitară Basij și armata regulată, iar atacurile SUA și Israel ar fi putut slăbi și mai mult coordonarea dintre ele. În plus, un risc major pentru regimul de la Teheran este prăbușirea din interior dacă ar renunța la luptă. Deoarece regimul clerical conduce prin forță și este ostil unei mari părți a populației, structurile sale armate nu vor depune armele, de teamă că vor fi eliminate.

„Problema fundamentală”: Limitele puterii aeriene

Chiar dacă infrastructura militară a Iranului a fost lovită, zeci de mii de combatanți și o parte din arsenal rămân operaționale. Aici intervine o problemă strategică majoră, subliniază Fukuyama. „Problema fundamentală cu care se confruntă Statele Unite și Israelul are legătură cu limitările puterii aeriene”, avertizează el.

Istoria a demonstrat că bombardamentele aeriene nu garantează atingerea obiectivelor politice. Fukuyama amintește de Al Doilea Război Mondial, când atacurile masive ale aviației asupra Germaniei nu au dus la prăbușirea regimului nazist. „Acesta s-a prăbușit abia după ce rușii și aliații occidentali au ocupat fizic Germania”, explică politologul.

Există și excepții, precum capitularea Japoniei după bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki sau intervenția NATO în Kosovo din 1999, care a declanșat o revoltă populară împotriva lui Slobodan Milosevic. Dar situația din Iran nu pare să se încadreze în aceste tipare.

Cele trei scenarii posibile pentru Trump

În contextul în care Iranul nu va capitula, Fukuyama consideră că Donald Trump are trei opțiuni la dispoziție. Prima ar fi retragerea și declararea victoriei, lăsând la putere un regim iranian slăbit, dar încă periculos. A doua opțiune, trimiterea de trupe terestre, ar reprezenta o decizie extrem de riscantă, atât militar, cât și politic.

A treia variantă ar fi extinderea bombardamentelor asupra infrastructurii civile, o cale care „ar crea o mare suferință pentru poporul iranian pe care Trump pretinde că vrea să-l sprijine”. Politologul face o paralelă sumbră cu un alt conflict recent. „După neutralizarea majorității țintelor militare, bombardamentele ulterioare vor afecta inevitabil civilii obișnuiți, la fel cum au făcut israelienii în Gaza”, consideră Fukuyama.

În final, el cataloghează cererea de capitulare necondiționată drept „o decizie foarte nechibzuită”. „Sunt tentat să cred că lui Trump i-a plăcut doar sunetul cuvintelor, fără să se gândească la modul în care acestea s-ar putea întoarce împotriva lui”, spune politologul. Cu toate acestea, concluzionează el, cea mai gravă eroare rămâne decizia inițială de a intra în război fără o justificare strategică clară.