Revoluție în tratarea obezității. Un nou instrument identifică pacienții cu risc real

noul sistem ar putea oferi o metodă mai precisă și personalizată de a identifica persoanele vulnerabile, permițând intervenții proactive, inclusiv cu medicamentele de slăbit devenite celebre recent.

Un instrument dincolo de indicele de masă corporală

O echipă de academicieni de la Queen Mary University of London și Institutul de Sănătate din Berlin a colaborat pentru a crea acest instrument de predicție a riscului, denumit Obscore. Scopul este de a ajuta sistemele de sănătate, precum NHS în Marea Britanie, să formuleze strategii de prioritizare pentru cei care ar beneficia cel mai mult de pe urma intervențiilor pentru scăderea în greutate.

Practic, instrumentul ar urma să completeze scorurile tradiționale ale indicelui de masă corporală (IMC), oferind o perspectivă mult mai nuanțată. Dar cum funcționează, mai exact?

Cum a fost dezvoltat noul sistem

Instrumentul a fost dezvoltat folosind date extinse de la 200.000 de adulți de vârstă mijlocie care au participat la studiul UK Biobank. Cercetătorii au analizat peste 2.000 de factori de sănătate, de la măsurători simple precum vârsta și sexul, până la biomarkeri complecși din sânge. S-au concentrat pe persoane cu un scor IMC de 27 și peste, adică persoane clasificate ca supraponderale, dar nu neapărat obeze.

Studiul, ale cărui detalii au fost publicate în revista Nature Medicine și analizate de Independent, a identificat 20 de măsurători de sănătate colectate în mod obișnuit, care pot fi utilizate pentru a prezice 18 complicații diferite legate de obezitate. Iar surpriza a venit tocmai de la persoanele care, la prima vedere, nu păreau a fi în categoria de risc maxim.

„Am observat de fapt că o proporție considerabilă de indivizi trăiau cu supraponderabilitate mai degrabă decât cu obezitate”, a declarat dr. Kamil Demircan, de la Queen Mary University of London. „Aceștia constituie o populație de indivizi care pot fi trecuți cu vederea dacă ne uităm doar la IMC și nu la alți factori de risc.”

O problemă de resurse limitate

Profesorul Nick Wareham, co-director al Institutului de Științe Metabolice de la Universitatea din Cambridge, a subliniat o problemă cât se poate de reală. „Pentru prima dată în cariera mea clinică, avem de fapt niște terapii eficiente pentru obezitate, dar operăm în contextul unui NHS care are resurse finite, așa că avem nevoie de mecanisme precise și corecte pentru alocarea acestor resurse.”

Iar dilema nu este doar a britanicilor. Și în România, unde medicamente precum semaglutida sau tirzepatida sunt la mare căutare, problema accesului și a compensării în sistemul public de sănătate (gestionat de CNAS) este una reală. Până la urmă, cine primește tratamentul scump? Wareham explică abordarea actuală: „Pentru terapii precum semaglutida, pragul de prescriere se bazează predominant pe IMC. Pentru tirzepatidă, este de fapt diferit și se bazează pe IMC plus dovezi ale problemelor de sănătate legate de greutate.”

Acesta a adăugat că sistemul de sănătate britanic pornește conservator, ceea ce consideră adecvat, vizând persoanele cu cea mai mare nevoie clinică. „Deci, acesta este un pas într-o călătorie pe care credem că trebuie să o continuăm, despre cum evoluăm procesul decizional pentru terapiile de reducere a greutății”, a mai spus el.

O abordare complet nouă.

Prevenția, cheia sistemelor de sănătate

Și autoarea principală a studiului, profesoara Claudia Langenberg, a subliniat importanța unei noi viziuni. „Cu obezitatea afectând o proporție tot mai mare a populației globale, prevenirea complicațiilor sale pe termen lung a devenit o provocare majoră pentru sistemele de sănătate.”

Ea a concluzionat: „Munca noastră arată cum… datele de sănătate la scară largă pot fi utilizate pentru a dezvolta cadre bazate pe date care identifică indivizii cu un risc mai mare de a dezvolta complicații și pot ajuta la susținerea unor abordări mai bazate pe risc pentru gestionarea obezității.”