România, lider în împrumuturi! Nou record de datorie externă

Administrația publică este responsabilă pentru cea mai mare parte a creșterii, cu +13,4 miliarde de euro. Aproape 11 miliarde provin din emisiuni de obligațiuni clasice și „verzi”, iar restul din împrumuturi externe contractate pentru a acoperi deficitul bugetar. Momentul-cheie a fost pe 9 iulie 2025, când guvernul a lansat o emisiune de 4,7 miliarde de euro – una dintre cele mai mari din ultimii ani. Programul MTN a fost extins, cu un plafon total de 90 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă că vor urma și alte ieșiri pe piețe.

Sectorul privat a contribuit mai moderat: companiile non-financiare au adăugat 2,4 miliarde (în special prin credite comerciale și emisiuni de titluri), iar băncile aproximativ 0,5 miliarde, în principal prin lichiditate atrasă de la nerezidenți. Singura contragreutate a fost Banca Națională, care și-a redus datoria externă de la 4,5 la 3,2 miliarde, prin ajustarea pozițiilor la FMI.

Guvernul a preferat finanțările pe termen lung: acestea au crescut cu 16,1 miliarde, în timp ce datoria pe termen scurt a scăzut cu 0,8 miliarde. Decizia reduce riscul unor șocuri imediate, dar aduce costuri mai mari prin dobânzi ridicate. În primele șapte luni din 2025, România a plătit 53,2 miliarde de euro pentru datorie, aproape dublu față de 2024. Totuși, rata serviciului pe termen lung a scăzut de la 19,6% la 14,6%, semn că scadențele au fost gestionate mai atent. Rezervele valutare rămân un tampon de siguranță, acoperind integral datoria externă pe termen scurt.

Pentru economie, aceste intrări de capital sunt oxigen pe termen scurt – bugetul rămâne finanțat, pensiile și salariile sunt plătite, investițiile continuă. Însă costul dobânzilor va mușca din spațiul bugetar în anii următori, riscând să lase mai puțini bani pentru dezvoltare și proiecte productive.

Pentru cetățeni, datoria publică în creștere se traduce prin trei efecte. În primul rând, presiunea fiscală: fără o colectare mai eficientă a taxelor, statul va fi tentat să mărească impozitele sau să reducă serviciile publice. În al doilea rând, concurența statului cu sectorul privat pentru finanțare menține dobânzile interne ridicate, ceea ce înseamnă credite mai scumpe pentru populație și firme. În al treilea rând, partea bună – finanțarea stabilă reduce riscul unor tăieri bruște de cheltuieli sau al unei recesiuni impuse, protejând locurile de muncă pe termen scurt.

Riscurile nu lipsesc: o criză globală de încredere sau agravarea deficitului ar putea scumpi dramatic următoarele împrumuturi. Contragreutățile există însă – rezerve solide, datorie mai mult pe termen lung și reducerea expunerii BNR – dar ele oferă doar timp. Dacă acest timp nu va fi folosit pentru reforme fiscale și investiții cu impact real, datoria record de astăzi se va transforma în taxe mai mari mâine.

Sursa: financiarul.ro