Sfântul Dimitrie este cinstit pe 26 octombrie. Ce îl deosebește de sfântul sărbătorit a doua zi

Cu acest prilej, 340.000 de români își sărbătoresc onomastica, potrivit Mesagerul de Covasna. Numele amintite pentru această zi sunt:

• Dumitru;
• Mitică;
• Dumitrache;
• Dimitrie;
• Mitru;
• Dumitra;
• Demetra;
• Dumitrița;
• Dumitrana.

Tot luni are loc hramul Bisericii Sf. Dimitrie din Mărcuș, sat din județul Covasna, adică sărbătoarea sfântului căruia îi este închinată biserica.

Cele două zile sunt dedicate unor sfinți diferiți

Marți, 27 octombrie, calendarul ortodox îl pomenește pe Cuviosul Dimitrie cel Nou, numit și Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. Este o altă persoană decât mucenicul din Tesalonic, explică IMPACT.ro. Fiecare are o zi proprie de prăznuire și slujbe dedicate.

Deosebirea se regăsește și în titulaturi. Marele Mucenic Dimitrie este cinstit pentru moartea suferită după mărturisirea credinței creștine. Cuviosul Dimitrie cel Nou este venerat pentru viața de post și rugăciune, iar numele de cel Nou îl diferențiază de sfântul pomenit în ajun.

Acesta din urmă a trăit în secolul al XIII-lea, la Basarabov, în apropiere de Ruse, pe teritoriul actual al Bulgariei. S-a retras într-o peșteră de lângă râul Lom, unde și-a dedicat viața rugăciunii și postului.

Legătura sa cu Bucureștiul s-a consolidat după aducerea moaștelor la Catedrala Mitropoliei, la 13 iulie 1774. La cererea lui Hagi Dimitrie, generalul rus Petru Saltîkov le-a dăruit mitropolitului Grigorie al II-lea.

Recunoașterea lui Dimitrie cel Nou ca ocrotitor al Capitalei a avut loc în anii 1792-1793, în timpul mitropolitului Filaret al II-lea. În 1955, Sfântul Sinod a decis, la inițiativa patriarhului Justinian Marina, ca cinstirea sfântului să se extindă în întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Numele Izvorâtorul de Mir vine din tradiția bisericească

Potrivit relatării religioase despre mucenicul din Tesalonic, Dimitrie era fiul conducătorului cetății. Părinții l-au botezat în secret și l-au crescut în credința creștină, în vremea persecuțiilor asociate împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu.

După moartea tatălui, împăratul Maximian i-a încredințat conducerea cetății. Dimitrie și-a mărturisit însă deschis credința și a refuzat sacrificiile pentru zei. A fost întemnițat și, pentru că nu a renunțat la convingerile sale, a fost ucis.

În Sinaxar, relatarea vieții sfântului cuprinde și episodul în care Dimitrie l-a binecuvântat pe tânărul Nestor înaintea confruntării cu Lie, luptătorul favorit al împăratului. După înfrângerea lui Lie, autoritățile au hotărât uciderea celor doi creștini. Dimitrie a fost străpuns cu sulițele în temniță.

Tradiția bisericească leagă numele Izvorâtorul de Mir de credința că, după dezgropare, rămășițele sale ar fi răspândit mir cu miros plăcut. Tot de această tradiție țin relatările despre minuni și vindecări. Moaștele sunt păstrate la Tesalonic, în biserica închinată sfântului.

Sâmedru marchează începutul iernii în calendarul popular

În credințele populare, Sâmedru ocrotește familia și casa, îi apără pe oameni de animalele sălbatice și este patronul simbolic al iernii pastorale, adică al sezonului rece din viața păstorilor.

Pentru sătenii de la munte, această perioadă începe odată cu sărbătoarea sa și se încheie pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. Mijlocul iernii este asociat zilei de 16 ianuarie, cunoscută ca Sânpetru de Iarnă.

Mesagerul de Covasna descrie obiceiul numit: „Focurile vii ale lui Sâmedru”, cu variante diferite de la o localitate la alta. Sătenii se strângeau lângă un rug ridicat pe deal, într-o poiană de la marginea satului ori la o răscruce.

Tinerii adunau lemn uscat și baloți de paie. Când focul se domolea, cei mai sprinteni săreau peste jăratic, apoi luau tăciuni acasă. Credința populară atribuia cărbunilor aruncați în livadă puterea de a ajuta pomii să rodească în primăvara următoare. La final, participanții primeau colaci și prăjituri, alături de fructe și vin.

Pomenirea celor decedați însoțește sărbătoarea

Ziua este și un prilej de amintire a rudelor și prietenilor decedați. Credincioșii participă la slujbă și împart persoanelor nevoiașe mâncăruri tradiționale, colivă și fructe.

Mesagerul de Covasna observă că, în anumite sate, obiceiurile de pomenire nu mai au amploarea de altădată, când se implica întreaga comunitate. Publicația pune schimbarea pe seama condițiilor economice tot mai precare, a schimbării mentalității și a vieții agitate. Obiceiurile continuă însă să fie respectate în unele familii.

În învățătura Bisericii, moartea este înțeleasă ca trecere către un alt mod de existență. Denumirea de adormiți exprimă credința într-o stare din care este posibilă trezirea, nu în dispariția existenței.

Potrivit Sfintei Scripturi, Judecata Particulară urmează morții, iar fericirea sau suferința sunt legate de felul în care omul a trăit. Aceste stări durează până la Judecata Universală, asociată învierii întregii omeniri și hotărârilor definitive.

Tradiția românească include 20 de zile pentru Moși. Numele provine din cuvântul strămoși și desemnează atât persoanele decedate, cât și sărbătorile și pomenile dedicate lor. Dintre aceste zile, cele legate de anotimpuri sunt:

• Moșii de primăvară se țin de Mucenici;
• Moșii de vară cad în sâmbăta dinaintea Rusaliilor;
• Moșii de toamnă sunt în prima sâmbătă din noiembrie;
• Moșii de iarnă sunt în sâmbăta de dinaintea Duminicii Lăsatului secului de carne.

Pelerinajul din București continuă până pe 28 octombrie

În 2026, pelerinajul de la Catedrala Patriarhală din București se desfășoară în perioada 18-28 octombrie. Privegherile pentru cei doi sfinți sunt programate la Altarul de Vară, fiecare în ajunul zilei sale de pomenire.

Duminică, 25 octombrie, programul pentru mucenicul din Tesalonic a prevăzut privegherea între orele 17:00 și 21:30. Luni, 26 octombrie, slujba dedicată Cuviosului Dimitrie cel Nou este programată de la 17:00 la 21:00.