Personalul medical din spitalele britanice a ajuns să evite contactul vizual cu pacienții pentru că se simte „rușinat” de calitatea inferioară a îngrijirilor pe care le oferă. Dezvăluirea șocantă a fost făcută în fața parlamentarilor britanici, în cadrul unei audieri despre criza tot mai gravă din sistemul de urgență, potrivit Dailymail.
Comisia pentru Sănătate și Asistență Socială a ascultat mărturii alarmante de la clinicieni de rang înalt, care au descris o situație dramatică în departamentele de urgență. Potrivit Dailymail, cererea de tratament a devenit atât de intensă, încât unii pacienți sunt îngrijiți pe coridoare, existând chiar relatări despre bolnavi în stadiu terminal lăsați în fața toaletelor sau lângă posturile asistentelor.
„Mi-e rușine de îngrijirile pe care le oferim”
Un dosar de probe prezentat parlamentarilor de Colegiul Regal de Medicină de Urgență (RCEM) a inclus declarația unui medic senior care a spus: „Nu cred că mă pot întoarce la o altă tură, pentru că mi-e rușine de îngrijirile pe care le oferim”.
Comisia a aflat că marea majoritate a liderilor clinici din medicina de urgență consideră supraaglomerarea un fenomen zilnic. Mai mult de jumătate dintre cei 80 de medici consultanți din departamentele de urgență din Anglia, care au participat la un sondaj, au afirmat că unitatea lor este nesigură atât pentru pacienți, cât și pentru personal.
„Supapa de siguranță, nu plasa de siguranță”
Prezentând dovezile, dr. Ian Higginson, președintele RCEM, a descris presiunea uriașă la care este supus sistemul. „Departamentele de urgență au devenit supapa de siguranță, mai degrabă decât plasa de siguranță”, a declarat el.
Acesta a adăugat că personalul se simte abandonat. „Personalul nostru simte că este lăsat să se descurce singur, cu o implicare slabă din partea întregului sistem, și se simte deziluzionat pentru că situația durează de atât de mult timp, cu puține măsuri de atenuare”.
Peste 5.000 de mărturii cutremurătoare
Profesorul Nicola Ranger, director executiv al Colegiului Regal al Asistenților Medicali, a confirmat gravitatea situației, spunând comisiei că organizația sa a strâns peste 5.000 de mărturii „cutremurătoare” de la asistente în perioada Crăciunului și a Anului Nou.
„Lucrul care mă îngrijorează cel mai mult este că își pierd speranța”, a spus ea. „Cred că există un sentiment de jenă. Personalul nostru încearcă cu adevărat, dar săptămâna trecută am vorbit cu un pacient care mi-a spus că a simțit că personalul nici măcar nu-l putea privi în ochi”.
Profesorul Ranger a explicat ce înseamnă acest comportament: „Acestea sunt simptomele unui personal care stă cu capul în pământ pentru că se simte supărat și rușinat. Și când pacienții se luptă să obțină contact vizual de la o asistentă, nu este o situație bună, având în vedere că asistența medicală este o profesie a siguranței, vigilenței și grijii. Aceasta este o urgență, nu putem ajunge în punctul în care oamenii nu se mai simt mândri de ceea ce fac”.
Situația se apropie de o „urgență națională”
Profesioniștii din domeniul sănătății se confruntă cu „multe emoții negative legate de rușine, vinovăție și furie”, le-a spus parlamentarilor dr. Rosy Benneyworth. Ea a avertizat că îngrijirea pacienților pe holuri se extinde dincolo de departamentele de urgență și că situația se apropie de o „urgență națională”.
Conform estimărilor RCEM, aproximativ 16.600 de persoane mor anual în Anglia ca rezultat direct al întârzierilor în accesarea îngrijirilor de urgență sau în obținerea unui pat într-un salon. Există temeri că cifrele oficiale nu surprind întreaga amploare a problemei, deoarece pacienții care așteaptă în ambulanțe nu sunt adesea incluși în statisticile privind îngrijirea pe coridoare.
Profesorul Ranger a subliniat că spitalele pot manipula cifrele de performanță prin mutarea pacienților în sistem. „Am fost la un spital unde mi se spunea că întârzierea de 45 de minute la predarea ambulanței era genială. Ceea ce nu mi-au spus a fost că existau cinci pacienți suplimentari blocați în salon pentru a obține acel rezultat. Poți juca toate părțile sistemului una împotriva celeilalte, motiv pentru care totul se va reduce la cultură. Datele pot fi manipulate pentru a spune orice dorești, dar trebuie să facem ca totul să fie despre oameni și pacienți, iar asta necesită cultură și leadership”.
