Peste 20 de miliarde de euro în plus pentru importurile de combustibili fosili în doar patruzeci și patru de zile. Criza iraniană a urcat prețul petrolului cu 51% și pe cel al gazului cu 85%, iar factura energetică a Europei explodează. În acest context, Comisia Europeană a transmis pe 13 aprilie statelor membre un proiect de cadru temporar care relaxează regulile privind ajutoarele de stat.
Bruxelles nu mai poate aștepta.
Este același tip de răspuns de urgență aplicat deja după criza Covid-19 și invazia Ucrainei, menit să ofere guvernelor instrumente pentru a sprijini industriile cele mai expuse, fără a sacrifica piața internă sau obiectivele climatice.
Sectoarele prioritare pe lista Comisiei
Proiectul, care încă poate suferi modificări, identifică mai multe sectoare lovite în plin. Agricultura suferă din cauza creșterii prețurilor la îngrășămintele azotate, care au ajuns la un plus de 58% față de 2024, din cauza dependenței de gazul natural. Nici pescuitul sau transportul rutier nu stau mai bine. Combustibilii maritimi s-au scumpit cu peste 0,40 euro pe litru, iar motorina reprezintă acum un cost operațional suplimentar de până la 7% pentru transportatori, ale căror marje depășesc rareori 3%.
Pentru aceste sectoare, Bruxelles ia în calcul ajutoare care pot acoperi până la 50% din costurile suplimentare generate de criză, în limita a 50.000 de euro per beneficiar, pentru perioada 1 martie – 31 decembrie 2026.
Industria grea, marele beneficiar
Dar cea mai importantă măsură vizează industriile grele și energofage (chimie, siderurgie, ciment, aluminiu…). Aici, Comisia propune creșterea plafonului de ajutor prevăzut în cadrul Cisaf, regulile privind ajutoarele de stat pentru o industrie curată. Concret, reducerea posibilă a prețului mediu al electricității ar urma să crească de la 50% la 70%, fără a impune companiilor obligația unor investiții suplimentare în decarbonizare.
Lecțiile crizei din 2022
E drept că Bruxelles încearcă să învețe din greșelile trecutului. Între 2022 și 2024, măsurile de urgență au costat cumulat 2,2% din PIB-ul european, însă trei sferturi din acești bani au beneficiat gospodăriile care nu erau vulnerabile, din cauza lipsei de țintire adecvată. V-ați gândit vreodată la amploarea acestei risipe?
Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a avertizat deja: „Dacă toate statele membre reduc taxele pe combustibili, susținem cererea exact în momentul în care oferta este sub presiune, ceea ce ne apropie de o criză de aprovizionare.” Recomandarea sa este clară: reducerea taxelor la electricitate, nu la combustibilii fosili.
Garanții stricte pentru noile ajutoare
Numai că, de data asta, cadrul temporar include garanții stricte pentru a evita repetarea acestor greșeli. Ajutoarele trebuie acordate până la 31 decembrie 2026 și să fie strict proporționale cu costurile suplimentare generate de criza iraniană. Si, foarte important, companiile care erau deja în dificultate înainte de 28 februarie 2026 vor fi excluse, cu excepția IMM-urilor care nu se află în procedură de insolvență.
Din punct de vedere climatic, orice plafonare a prețului gazului trebuie să revină treptat către prețurile pieței, pentru a evita un „șoc de revenire”. În plus, ajutoarele nu trebuie să acopere costurile legate de sistemul de certificate de emisii (ETS), pentru a menține active stimulentele pentru decarbonizare. Bruxelles vrea să evite ca aceste ajutoare de urgență să devină o „cârjă” pentru industriile poluante.
Comisia speră să adopte textul până la finalul lunii aprilie.
Germania primește deja undă verde
În paralel, unele state acționează deja. Germania a obținut aprobarea Uniunii Europene pentru a subvenționa electricitatea folosită de industriile sale cele mai energofage, o solicitare mai veche, de dinaintea crizei actuale. Sprijinul se ridică la 3,8 miliarde de euro și se aplică din 1 ianuarie 2026 până la finalul lui 2028.
Guvernul federal va introduce un plafon al prețului electricității pentru industrii precum chimia, oțelul și cimentul, acoperind diferența față de prețul pieței. Prețul redus va fi stabilit la minimum 50 euro/MWh. Iar condiția este una clară: companiile trebuie să investească cel puțin jumătate din economiile realizate în producții mai prietenoase cu mediul.
