Liderii Alianței Nord-Atlantice pregătesc o mutare strategică majoră pentru Summit-ul NATO de la Ankara, programat pentru 7 și 8 iulie 2026. Pe masa discuțiilor a apărut oficial propunerea de a integra mai multe state arabe într-o formă inedită de cooperare militară, o decizie cu impact direct asupra securității globale.
Țările arabe chemate la masa negocierilor
Surse din lumea arabă dau deja ca sigură prezența unor state precum Bahrein, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite la reuniunea din Turcia. Și lucrurile nu se opresc aici. Lista de invitați ar putea fi extinsă rapid cu Egipt, Iordania și chiar Siria.
Inițiativa este susținută puternic de guvernul de la Ankara.
Motivul principal vizează întărirea flancului de sud al Alianței. Această necesitate a devenit extrem de urgentă în contextul tensiunilor nerezolvate și al consecințelor economice planetare generate de războiul din Iran. Protocolul dictează un anumit format pentru astfel de evenimente. Este un obicei al NATO ca, în perioada Summit-ului, să invite la un dineu separat unele țări care nu sunt membre ale Alianței dar cu care există sau se dorește să se formeze legături de cooperare speciale. Invitațiile sunt semnate, la comun, de către șeful statului gazdă și de Secretarul General al NATO.
La summit, liderii celor 32 de țări membre vor avea o sesiune separată. În schimb, invitații din statele arabe, alături de partenerii tradiționali din spațiul indo-pacific și Ucraina, vor participa la reuniuni paralele.
Planul lui Erdogan și reacția oficială a Turciei
Miza diplomatică este uriașă. Turcia forțează includerea pe listă a Siriei, Arabiei Saudite, Iordaniei și Egiptului. Vorbim despre state care nu fac parte momentan din Inițiativa de Cooperare de la Istanbul (parteneriatul de securitate pentru țările din Golf lansat cu ocazia Summit-ului de la Istanbul din 2004, care include doar Bahrein, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite).
Discuția despre un potențial „NATO islamic” nu este deloc nouă. Încă din anul 2004, președintele Recep Tayyip Erdogan propunea crearea unei coaliții defensive arabo-musulmane, care să aducă laolaltă marile puteri militare ale regiunii, în primul rând Arabia Saudită, Egiptul și Pakistanul. La acea vreme, liderul turc motiva demersul prin „ne nevoia de a răspunde amenințării crescânde reprezentată de expansionismul israelian”.
Așa cum detaliază o analiză publicată recent de Adevarul, surse diplomatice confirmă acum discuții inclusiv cu Indonezia, cel mai mare stat musulman din lume. Mișcarea are ca scop conturarea unei dimensiuni mondiale a acestui bloc defensiv.
Dar până la urmă, cum justifică turcii această mutare pe scena internațională? Ministrul de externe de la Ankara, Hakan Fidan, a clarificat direcția oficială a statului turc.
„Obiectivul nu este de a reproduce un model cum este cel al NATO, ci mai degrabă de a crea o platformă suplă de cooperare militară și strategică, de a reduce dependența de forțele externe”, a declarat ministrul Hakan Fidan. Oficialul a insistat pe necesitatea strategică absolută ca statele din regiune să se unească pentru a-și rezolva singure crizele.
Miza pentru România. Ce face ministrul Oana Țoiu
Vă întrebați probabil cum ne afectează pe noi toate aceste negocieri de la mii de kilometri distanță? Răspunsul se află direct pe masa guvernului de la București.
Oana Țoiu, ministrul interimar de externe, va participa săptămâna viitoare la o reuniune crucială în Suedia, acolo unde se va decide exact lista invitaților pentru summitul din iulie. Poziția pe care o va transmite reprezentanta României capătă conotații suplimentare, având în vedere că discuțiile nordice vor fi marcate de o tensiune indusă de declarațiile politice extrem de dure ale Turciei la adresa Israelului.
Iar diplomația românească trebuie să navigheze extrem de atent aceste ape tulburi. Cert e că executivul interimar are propriile priorități imediate, oficialii făcând anticameră la partenerii externi pentru a obține asigurări financiare relevante pentru economia națională.
Reuniunea din Suedia de săptămâna viitoare va stabili forma finală a prezenței arabe la Ankara.
