Uniunea Europeană (UE) se gândește serios la noi sancțiuni împotriva Iranului, în contextul protestelor antiguvernamentale care au fost reprimate cu o brutalitate greu de imaginat, soldate cu mii de morți. Dar întrebarea care se pune pe buzele tuturor este dacă blocul comunitar mai are cu ce să pună presiune pe regimul de la Teheran. Deutsche Welle ne amintește că, deși s-au luat măsuri până acum, rezultatele lasă de dorit.
Un val de condamnări
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a reacționat imediat, condamnând pe X „represiunea violentă” a protestelor și cerând „eliberarea imediată a tuturor demonstranților închiși”. Ulterior, a anunțat că UE va propune rapid sancțiuni „împotriva celor responsabili” de această represiune care continuă să șocheze. Și Donald Trump, fostul președinte american, a venit cu o idee: tarife de 25% pentru bunurile din țările care au legături comerciale cu Iranul, menționând că analizează și opțiuni militare. Dar oare ce impact au toate astea, în realitate?
Păreri împărțite, ca de obicei
Cornelius Adebahr, de la Consiliul German pentru Relații Externe, a explicat pentru Deutsche Welle că amenințările cu acțiuni militare venite dinspre SUA nu înțeleg pe deplin complexitatea situației, iar UE se află într-o poziție extrem de delicată. „Învinovățesc UE pentru multe lucruri, dar nu pentru că nu are instrumente pentru această situație particulară”, a spus el. Și a continuat, retoric: „Ce poate face UE dacă regimul este dispus să folosească violența la scară largă pentru propria supraviețuire?” Adebahr crede că următorul pas al blocului va fi să sancționeze direct pe cei responsabili de crimele și arestările recente din Iran.
Internetul, vital pentru iranieni
Ellie Geranmayeh, de la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), consideră că guvernele europene ar trebui să „lucreze cu guvernele occidentale relevante, ONG-urile și actorii din sectorul privat pentru a crește accesul la internet în interiorul Iranului, inclusiv o conectivitate îmbunătățită în cazul viitoarelor întreruperi”. Practic, e vorba despre a se asigura că iranienii au acces la informație, chiar dacă regimul încearcă să-i izoleze complet. Fostul președinte american a spus că îi va cere lui Elon Musk să facă serviciul de internet prin satelit Starlink pe deplin operațional în Iran, pentru a ocoli blocajul actual, care e în vigoare din 8 ianuarie.
ONG-urile, un sprijin esențial
Geranmayeh a mai cerut guvernelor europene să crească finanțarea pentru ONG-urile cu sediul în Occident care documentează încălcările drepturilor omului în Iran și pentru cele care sprijină actorii pașnici ai societății civile din interiorul țării. În plus, a subliniat că UE ar trebui să „pună în aplicare planuri de urgență pentru a sprijini plecarea în siguranță din Iran a cetățenilor europeni, în caz de conflict militar”.
Cât de eficiente sunt sancțiunile? Mulți se îndoiesc
Adebahr e sceptic în privința eficienței noilor sancțiuni. Dacă cele anterioare n-au reușit să schimbe comportamentul regimului, nu prea are motive să creadă că cele viitoare vor avea mai mult succes. UE a impus deja o serie de sancțiuni Iranului ca răspuns la abuzurile sale în materie de drepturi ale omului, dar acestea „nu au mișcat un ac”, după cum spune el, în politica iraniană. În prezent, există sancțiuni asupra a 230 de persoane și 40 de entități, inclusiv asupra infamei „poliții a moravurilor” iraniene, dar asta n-a împiedicat regimul să recurgă la violență.
Acordul nuclear, un eșec costisitor?
Sancțiunile europene asupra Iranului au eșuat și în alte cazuri. UE, Franța, Germania și Regatul Unit au fost cosignatare ale acordului nuclear cu Iranul din 2015, care permitea Iranului să dezvolte un program nuclear civil, dacă accepta să îmbogățească uraniu la un nivel mult mai scăzut decât cel necesar pentru a construi o armă nucleară. O serie de sancțiuni ONU au fost ridicate ca urmare a acestui acord. În 2018, Trump s-a retras unilateral din acord, iar Iranul a început să îmbogățească uraniu la 60%. În septembrie 2025, UE a anunțat că, deoarece Iranul încalcă termenii acordului, va restabili sancțiunile ridicate anterior. Speranța era să aducă Iranul la masa negocierilor, dar s-a dovedit a fi doar un vis.
Credibilitate pierdută, un atu important
Adebahr a declarat pentru Deutsche Welle că, prin impunerea acestor sancțiuni asupra Iranului, guvernele europene și-au pierdut credibilitatea în ochii regimului, care le vede ca urmând exemplul SUA. A mai adăugat că, deși sancțiunile au un impact limitat, statele membre europene au opțiunea de a-și rechema trimișii în Iran și de a aplica presiuni diplomatice asupra țării. „Acesta este un mod prin care statele își arată dezaprobarea diplomatică reciprocă”. UE a interzis deja oricărui oficial sau diplomat iranian accesul în sediile Parlamentului European, după ce Misiunea iraniană la UE a calificat drept „intervenționiste” apelurile președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, de sprijinire a protestatarilor.
