O tentativă revoluționară este pe cale să aibă loc în Marea Britanie. Clarke Reynolds, un artist nevăzător în vârstă de 45 de ani, se pregătește să alerge la Maratonul Brighton, fiind ghidat de voluntari de la distanță care folosesc tehnologie de inteligență artificială. Întreaga inițiativă reprezintă o premieră mondială.
Cunoscut sub numele artistic Mr Dot, Reynolds va parcurge cei 42 de kilometri (26,2 mile) cu ajutorul unor ochelari Meta AI conectați la aplicația Be My Eyes, totul în sprijinul organizației caritabile Fight for Sight.
O premieră mondială
Aplicația Be My Eyes conectează în mod normal persoanele cu deficiențe de vedere cu voluntari din întreaga lume pentru sarcini de zi cu zi, cum ar fi găsirea unor obiecte prin casă. Numai că Reynolds, originar din Portsmouth, vrea să redefinească limitele acestei tehnologii. El vrea să o folosească pentru o provocare extremă, precum un maraton.
„Când am primit acești ochelari și aplicația, mă gândeam: ce aș putea face pentru a împinge limitele a ceea ce poate face această tehnologie pentru comunitatea nevăzătorilor?”, a declarat Reynolds pentru Press Association. „Și m-am gândit, știi ce, hai să alerg din nou un maraton cu niște străini complet în căștile mele.”
Ambasadorul organizației caritabile speră că provocarea sa va contribui la combaterea stigmatizării legate de pierderea vederii și a percepției asupra persoanelor nevăzătoare.
„Nu sunt un supererou, am găsit o soluție”
Clarke Reynolds suferă de o afecțiune ereditară numită Retinită Pigmentară și își descrie vederea ca și cum s-ar uita pe sub apă, văzând doar umbre și forme. A început să folosească ochelarii Rayban Meta AI anul trecut, pe care i-a utilizat inclusiv pentru a merge la galerii de artă, unde operele îi erau descrise cu vocea actriței Dame Judi Dench.
Dar cum funcționează, pe bune, acest sistem? Prin comenzi vocale, artistul activează Be My Eyes și este conectat la un voluntar gata să ajute, care poate vedea exact ce vede și Reynolds prin intermediul camerei ochelarilor.
„Făcând aceste lucruri și spunând că nu sunt uimitor, nu sunt un supererou. Sunt la fel ca tine, doar că am găsit o soluție pentru a putea alerga un maraton și este doar un nou mod de a-mi trăi viața”, a explicat el. „Tehnologia schimbă jocul pentru comunitatea celor cu pierderi de vedere. Vor apărea o mulțime de leacuri, dar nu putem aștepta acele leacuri. Trebuie să trăim cea mai bună viață pe care o putem trăi.”
Și adaugă o declarație puternică: „Și spun mereu, iubesc să fiu orb. Nu pot schimba asta. Știi, iubesc cine sunt. Nu sunt o persoană cu dizabilități, sunt orb.”
Peste 100 de ajutoare din toată lumea
În timpul antrenamentelor, a avut parte de ajutorul a peste 100 de voluntari. Prima a fost o femeie din Virginia, SUA, iar printre ceilalți s-au numărat o scoțiană aflată în vacanță în Thailanda și un ofițer de marină pensionat din Canada.
„Am voluntari reali care se uită prin ochelari… ca și cum ar avea perspectiva mea de la înălțime”, spune el. Aceștia îl ajută semnalându-i coșuri de gunoi sau mașini parcate, purtând în același timp „conversații uimitoare”.
De obicei, voluntarii se implică deoarece un membru al familiei lor suferă de pierderea vederii. „Primesc atât de mult în decurs de – ce, 10-15 minute? – și stăm de vorbă și alergăm, și înainte să-mi dau seama, am alergat deja trei mile”, povestește Reynolds.
Anterior, a alergat Maratonul Londrei cu un ghid fizic și a spus „niciodată din nou”, deoarece nu se putea antrena corespunzător, depinzând de prezența altei persoane și întâmpinând probleme precum diferența de ritm al pașilor. În schimb, acum îi este mult mai ușor să alerge cu ajutor de la distanță, făcând ture de 0,8 mile în jurul casei sale. „Acum am propriul meu ritm. Nu există nicio presiune. Nu trebuie să… mă bazez pe un ritm diferit al pașilor. Te pierzi în conversație, vorbim despre orice, de la sport la vreme, mai ales dacă sunt dintr-o țară străină. Conversația cu oameni diferiți din întreaga lume este ceea ce îmi place cu adevărat.”
Ziua maratonului și o donație surpriză
Pentru ziua cea mare, Fight for Sight pregătește o listă de voluntari, inclusiv familie, prieteni și, potențial, câteva „celebrități neașteptate” pentru a-l ajuta pe Reynolds să treacă linia de sosire, obiectivul său fiind un timp sub șase ore.
Fan al emisiunilor de comedie, el spera ca prezentatoarea TV Victoria Coren Mitchell să se numere printre ghizi. Deși nu a putut participa, prezentatoarea show-ului de cultură generală Only Connect a donat 250 de lire sterline pentru cauza sa. Per total, ținta sa de strângere de fonduri, care a pornit de la 750 de lire, a crescut acum la 2.000 de lire, după donații importante, inclusiv din partea companiei Be My Eyes.
Eleanor Southwood, director la Fight for Sight, a declarat: „Să urmărești unul dintre ambasadorii noștri asumându-și o provocare atât de extraordinară este fenomenal. Pe lângă strângerea de fonduri vitale pentru munca noastră, Clarke crește gradul de conștientizare într-un mod unic, implicând voluntarii Be My Eyes de-a lungul traseului său. Abia așteptăm să-l încurajăm!”
Lupta dincolo de linia de sosire
Iar lupta lui Reynolds nu se oprește la linia de sosire. Artistul Braille lucrează pentru a crește gradul de conștientizare și prin arta sa, într-un „mod distractiv și jucăuș”. A avut expoziții personale din America până în India și pregătește pentru anul viitor o instalație artistică sub forma unui magazin în care totul este în Braille, de la mărci la bani și semnalistică.
„Va fi momentul meu Tracey Emin”, spune el. „Pentru asta am muncit atât de mult. Vei experimenta magazinul prin joacă și vei purta ochelari diferiți care simulează diverse afecțiuni ale vederii și vei trăi o experiență pe care o am săptămânal. Merg la cumpărături în fiecare săptămână și vă imaginați cât de greu este când nu există Braille pe produse.”
El este convins că nevăzătorii au multe de oferit. „Noi, ca și comunitate a nevăzătorilor, putem oferi atât de mult unei lumi văzătoare, doar dacă ni se oferă oportunitatea, nu doar prin alergare, ci și prin locuri de muncă.” Reynolds spune că încă nu este luat în serios cu arta sa, care este încă văzută „ca un hobby” din cauză că este orb.
Asta trebuie să se schimbe.
„Vreau să inspir următoarea generație de copii cu deficiențe de vedere care cresc, să știe că au o lume în care pot prospera, nu contează dacă nu o pot vedea, ei fac parte din țesătura societății.”
