Vladimir Putin știe. A pierdut. Deși nu o va spune public, războiul pornit în Ucraina e un eșec strategic total, o capcană din care nu mai are scăpare. Iarna aceasta? E testul suprem. Asta spune, fără ocolișuri, generalul american în rezervă Keith Kellogg. Concluzia sa, citată de Adevărul, e simplă: dacă Kievul trece iarna, balanța se înclină definitiv.
Analiza, făcută la discuțiile din „Casa Ucrainei” de la Davos, arată că miza iernii depășește cu mult simpla supraviețuire a Ucrainei. E vorba de o răsturnare completă a raportului de forțe. Timpul nu mai e de partea Moscovei. Kremlinul știe asta. E un blocaj. Iar ieșirea din el înseamnă să recunoască o înfrângere istorică.
Pragul psihologic: De ce primăvara schimbă totul pe front
Generalul Kellogg, fost emisar special al președintelui SUA, a pus degetul pe rană. A recunoscut greutățile uriașe prin care trece Ucraina, dar a scos în față un detaliu strategic pe care Moscova se face că nu-l vede. „Știu că această iarnă este extrem de grea. Știu ce se întâmplă la Kiev. Dar cred sincer că, dacă Ucraina rezistă în ianuarie și februarie și ajunge în martie-aprilie, avantajul va fi de partea ei, nu a Rusiei”, a spus Kellogg.
Motivul? Simplu. Rusia nu are resursele pentru un conflict de uzură pe termen lung. Costurile sunt, pur și simplu, prea mari. Umane. Economice. Politice. Putin și-a întins singur o cursă: oprirea războiului ar fi o recunoaștere a eșecului, iar continuarea lui macină Rusia fără să aducă victoria promisă.
Mitul victoriei rusești, demontat la Davos. Cifrele care spun altă poveste
În aceeași notă, președintele Finlandei, Alexander Stubb, a spulberat narațiunea falsă că Rusia ar câștiga războiul. O idee periculoasă, ce încurajează Kremlinul să refuze orice negociere.
Și aduce argumente concrete.
Militar, Rusia nu și-a atins niciun obiectiv strategic. Zero. Nu a cucerit Ucraina. Nu a oprit extinderea NATO. Ironia sorții? A încercat să slăbească Alianța și a reușit doar să-i lungească granița directă cu Rusia, prin aderarea Finlandei și Suediei. Nici pe plan global influența Moscovei nu a crescut, succesele din Asia Centrală sau America Latină fiind departe de a fi răsunătoare.
Prețul eșecului: 30.000 de soldați pe lună și o economie la pământ
Datele de pe front sunt și mai clare. „După aproape o mie de zile de război, Rusia a avansat poate cu 1% pe teritoriul Ucrainei”, a subliniat Stubb. O victorie? Greu de susținut, mai ales când vezi prețul plătit.
Costul? „Aproximativ o mie de soldați pe zi, adică în jur de 30.000 pe lună”, a continuat liderul finlandez. Ca să înțelegem scara dezastrului, el a amintit un detaliu dureros din istoria Rusiei: „În Afganistan, în 30 de ani, Uniunea Sovietică a pierdut 20.000 de militari”. Cifrele de azi sunt, deci, catastrofale. La acest bilanț se adaugă o economie epuizată. Susținerea mașinăriei de război devine o povară imensă. Surprinzător sau nu, acesta e unul din motivele pentru care Putin continuă măcelul: oprirea lui ar expune nu doar un eșec militar, ci prăbușirea întregii sale narațiuni interne.
Presiune, nu concesii. Singura cale de ieșire din blocaj
Concluzia liderilor de la Davos este una singură. Fără menajamente. „Trebuie să continuăm presiunea economică asupra Rusiei și să ne asigurăm că Ucraina câștigă acest război”, a punctat Stubb. În acest peisaj, evenimente ca „Micul dejun ucrainean”, organizat anual din 2005, nu mai sunt simple forumuri de solidaritate.
Au devenit un test de luciditate strategică pentru Occident. Pentru că, dincolo de oboseală și propagandă, realitatea de pe teren e simplă. Dacă Ucraina trece de iarna asta, Rusia va intra în primăvară mai vulnerabilă ca niciodată.
