Afganistan, o palmă pentru omenire: „Pentru ce mi-am pierdut picioarele acolo?“

Curtis McGrath, în vârstă de 33 ani , campion paralimpic , e revoltat când vede că ţara în care s-a luptat, devenind victima unei explozii care a necesitat, ulterior, nouă operaţii, a căzut, din nou, în mâinile talibanilor.

„La ce au folosit ultimii 20 de ani?“. Esta cea mai des întâlnită întrebare, în ultimei perioade, referitor la situaţia din Afganistan, invadată de americani, în 2001.   O întrebare normală şi, din păcate, fără  nici un răspuns concret.

Deoarece, Afganistanul s-a întors în timp, cu 20 de ani, la doar câteva zile după retragerea armatei americane. Întrebarea e mult mai dureroasă, când e pusă de familiile victimelor din Afganistan şi de cei care au plecat din această ţară cu sechele.

În această categorie se încadrează şi situaţia lui Curtis McGrath. Care, din postura de militar în armata australiană, şi-a pierdut ambele picioare, după ce a călcat pe o mină în Afganistan, în august 2012. Au urmat mai multe operaţii, în trei ţări diferite, pentru ca McGrath să redevină un om funcţional,un campion paralimpic.

Încă de la începutul  crizei din Afganistan, fostul soldat este, pur şi simplu, şocat. „La început, am fost furios. Noi am antrenat şi am înarmat 300.000 de afgani şi pare că ei, pur şi simplu, s-au predat şi şi-au cedat armele talibanilor. Aşa că, da, la început, m-am tot întrebat dacă a meritat preţul pe care l-am plătit cu toţii. Unii în bani, alţii cu mâini şi picioare pierdute. E un sentiment foarte ciudat. Unii dintre veteranii războiului din Afganistan sunt ruşinaţi şi furioşi, din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Şi au tot dreptul să fie aşa“, a mai spus actualul component al lotului paralimpic australian.

Întrebat de senţimentele lui, McGrath a încercat să găsească, o justificare pentru că şi-a lăsat picioarele în Afganistan.

„Nu mi-e ruşine. Ştiu ce am realizat. Am fost acolo, am văzut cu ochii mei cruzimea talibanilor. Noi ne-am dus acolo din dorinţa de a transforma acea ţară într-un loc mai bun. Trebuia să facem asta. Dacă nu călcam eu pe acea mină, poate că un autobuz al şcolii ar fi trecut peste ea. Aşa că n-aş schimba nimic. Şi aşa îmi justific sacrificiul făcut. Indiferent de ce se va întâmpla acum, ştiu că prezenţa mea în Afganistan a făcut diferenţa în vieţile oamenilor de acolo. Iar acum, gândurile mele sunt pentru poporul afgan şi pentru veteranii de război care se chinuiesc să înţeleagă ce s-a întâmplat“, a menţionat sportivul paralimpic.

Sursa: adevărul.ro
Citește și
Loading...
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.