Armatele europene trec pe combustibili verzi iar ținta UE este de 70% până în anul 2050

Presiunea crizei energetice

Conflictul din Iran a lovit din plin fluxurile de petrol și gaze care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice de la nivel global. Creșterea bruscă a prețurilor și incertitudinea livrărilor au forțat deja mai multe state europene să recurgă la rezervele strategice. Iar pentru Europa, situația este deosebit de sensibilă, având în vedere că o mare parte din combustibilul pentru aviație provine din regiuni care depind direct de această rută maritimă.

Expertul în domeniu, Andrew Hall, pune punctul pe i. „Când presiunile geopolitice se concentrează asupra unor puncte-cheie, devine clar cât de vulnerabili suntem”.

Soluții testate deja în Europa

Olanda, de pildă, accelerează introducerea combustibilului sustenabil pentru aviație (SAF) în toate aeronavele și elicopterele militare, începând chiar de anul viitor. În Regatul Unit, Forțele Aeriene Regale au mers chiar mai departe, testând deja utilizarea uleiului vegetal hidrotratat (HVO), inclusiv în demonstrații aeriene spectaculoase deasupra Londrei, dar și pentru alimentarea bazelor militare.

alternativele luate în calcul includ biocombustibili produși din uleiuri uzate sau culturi energetice, dar și combustibili sintetici obținuți din hidrogen și dioxid de carbon captat. Un avantaj major îl reprezintă așa-numiții combustibili „drop-in”, care pot fi folosiți direct în infrastructura existentă, fără a necesita modificări tehnice costisitoare.

Obiective ambițioase, producție limitată

Mai multe state europene au demarat deja teste concrete. Suedia experimentează biocombustibili pentru avioane de luptă, în timp ce Franța analizează utilizarea unor amestecuri cu 30% combustibil sustenabil pentru aviație. Olanda, pe de altă parte, țintește ca 20% din consumul militar să provină din biocombustibili până în 2030.

Numai că, dincolo de planuri, realitatea din teren arată puțin diferit. În 2025, doar 0,6% dintre zboruri au utilizat combustibili sustenabili, potrivit datelor din industria aviatică.

Cifrele sunt clare.

Dar asta nu oprește Uniunea Europeană din a-și stabili obiective extrem de ambițioase: o cotă de 2% pe termen scurt și până la 70% până în 2050.

O nouă dependență la orizont?

Un obstacol major este faptul că Europa, e drept, produce încă foarte puțini combustibili alternativi. Ne bazăm în mare parte pe importuri, inclusiv din China. V-ați gândit vreodată că am putea schimba o dependență strategică cu alta, la fel de periculoasă?

Această situație riscă să creeze noi vulnerabilități. În acest context, compania germană Rheinmetall dezvoltă o rețea europeană de unități modulare pentru producția de combustibili sintetici, cu o capacitate estimată la mii de tone anual. Directorul executiv al companiei, Armin Papperger, a avertizat că menținerea lanțurilor tradiționale de combustibili fosili ar deveni extrem de dificilă în cazul unui conflict major, subliniind nevoia urgentă de infrastructuri energetice reziliente.

Dincolo de climă, o chestiune de securitate

Specialiștii sunt de acord că tranziția verde nu mai este doar o problemă de mediu, ci a devenit, pe bune, una de securitate națională. Logica este simplă și a fost exprimată cel mai bine de Pierre-Etienne Franc, directorul Hy24, o companie din domeniu.

„Este mai realist să dezvolți surse verzi interne decât să devii independent în materie de combustibili fosili, mai ales dacă nu ai resurse naturale”, a declarat acesta. Într-un context geopolitic tot mai instabil, combustibilii alternativi nu mai sunt o soluție ecologică, ci o componentă esențială a pregătirii pentru conflictele viitoare.