O epocă s-a încheiat. În Uniunea Europeană, cărbunele a atins un nou record. Unul negativ. Energia din vânt și soare a depășit în premieră combustibilii fosili, ajungând să asigure aproape jumătate din mixul energetic al blocului. Totul pare să meargă în direcția bună. Pentru România, însă, drumul e plin de obstacole.
Raportul Ember 2026, analizat de InfoClima.ro și preluat de HotNews, conturează o nouă hartă energetică a Europei. Producția de electricitate din cărbune a căzut. A ajuns la doar 257 TWh în 2025. Cifra e dramatică: în 2015, se produceau 705 TWh. Acum, 19 state membre au o pondere a cărbunelui sub 5%. Grosul producției? Peste 74% e concentrat în două țări: Germania și Polonia.
Soarele răsare, dar România se mișcă în contratimp
Progresul României e vizibil, dar sub potențialul uriaș pe care îl are. Energia solară crește. Constant. Atât ca producție, cât și ca pondere în mix. Costul tehnologiei nu mai e o problemă, iar investitorii sunt interesați, mai ales că avem soare din belșug și terenuri.
Doar prosumatorii au adăugat peste 1 GW de capacitate instalată în 2025.
Atunci unde e blocajul? „Principalele constrângeri rămân capacitatea limitată a rețelelor, ritmul lent al autorizărilor și lipsa soluțiilor de stocare la scară largă”, arată analiza citată. Ironia sorții… avem soare, avem panouri, dar ne lipsesc autostrăzile pentru a transporta energia. Peste toate, incertitudinea și schimbările dese ale schemelor de ajutor de stat pot tăia rapid elanul investițiilor private. Extinderea solarului trebuie să meargă mână în mână cu investiții accelerate în rețele și baterii. Fără ele, energia ieftină produsă la prânz nu va însemna prețuri mai mici seara.
Paradoxul gazului: investiții noi într-o piață a viitorului?
În timp ce Europa de Vest se bucură de prețuri la energie mai mici tocmai datorită regenerabilelor, România pare să aleagă alt drum. Aici se vede un interes tot mai mare pentru noi centrale pe gaz, bazate pe resurse interne. „Aici apare o inconsistență de politică”, subliniază experții.
Coincidență? Greu de crezut.
Țara noastră promovează investiții în gaz, dar se plânge de prețurile mici din statele cu multă energie verde. Rămâne o întrebare legată de sustenabilitatea economică. Într-o piață dominată de regenerabile, centralele pe gaz vor funcționa din ce în ce mai puține ore, mai ales în perioadele de vârf. Costurile cu combustibilul, cu certificatele de emisii și volatilitatea pieței pun mari semne de întrebare asupra viabilității acestor proiecte pe termen mediu și lung.
Cărbunele refuză să moară. O prelungire costisitoare
România și-a asumat un obiectiv clar: renunțarea completă la energia pe cărbune până în 2032. Realitatea, însă, complică planurile. Întârzierile în dezvoltarea centralelor pe gaz de la Complexul Energetic Oltenia și ritmul melcului în investițiile în infrastructură au forțat autoritățile să ceară o păsuire. Vor să prelungească funcționarea unor grupuri pe cărbune care trebuiau închise în 2025. Justificarea oficială? „considerente de securitate energetică și adecvanță a sistemului”. Măsura asta, deși ține temporar o sursă în sistem, prelungește expunerea la costuri uriașe, la prețul certificatelor de emisii și la riscul de a nu ne atinge țintele climatice. Pe scurt, o soluție scumpă. Și poluantă. Una care doar amână inevitabilul. Funcționarea acestor centrale va deveni tot mai grea într-o piață a viitorului, o piață a flexibilității și stocării.
