De zeci de ani auzim despre automatizarea locuinței. Îmi amintesc că deja la sfârșitul anilor 90, un inginer italian a adus un proiect de automatizare a locuinței chiar și la Scommette che? al RAI1 condus de tânărul de atunci Fabrizio Frizzi. Era un sistem atât de complicat încât pariul a constat tocmai în a putea aprinde și stinge luminile de la distanță. De-a lungul anilor, automatizarea locuinței a căpătat semnificația controlului total al locuinței prin gesturi simple. Ideea de a rula obloane sau draperii, de a stinge luminile, de a activa muzica difuză și aparatul de cafea prin simpla așezare a unui deget pe un afișaj este prea tentantă. Păcat însă că toată această comoditate a adus întotdeauna cu sine nevoia unui nou sistem electric, lucrări majore de zidărie, timp de alocat programării funcțiilor cu tehnicieni calificați și, nu în ultimul rând, puțină dorință de a învăța.
Placa și butoanele liniei Ego Smart de la Gewiss
© GIANNI CANALI
Apoi a apărut Internetul lucrurilor, adică obiectele inteligente conectate la Internet. Difuzoarele Alexa și Google au intrat în casele noastre. Termenul Smart a pătruns totul, inclusiv acasă: se naște Smart Home. Iar dacă automatizarea locuinței mai poartă cu sine prețul unei schimbări totale de obiceiuri din partea clientului, cel puțin a celor casnice, Smart Home intră încet în case; obiect după obiect (evident inteligent), cameră după cameră. Astfel, companiile născute în anii 70, precum Gewiss din Bergamo, pentru a oferi produse electronice, au început să creeze plăci și întrerupătoare inteligente, dintre care unele funcționează chiar și fără electricitate. Noua linie Gewiss dedicată Casei Inteligente se numește EGO SMART și pentru lansare, compania din Cenate Sotto, un mic sat de pe versanții Muntelui Misma, l-a chemat pe astronautul Paolo Nespoli. Mai jos este o porțiune din discursul său; câteva rânduri care explică de ce a acceptat să participe la lansarea unei plăci conectate.
„Este nevoie de aproximativ opt minute pentru a ajunge la stația spațială; o zi pentru a ajunge la un satelit geostaționar; 3 zile pentru a ajunge pe lună. În 15 ani, când vom reuși să rezolvăm niște probleme de design, vom ajunge și pe Marte în 8 sau 10 luni. Și de Alpha Centauri, cea mai apropiată stea a noastră, care se află la 39 de trilioane de km distanță, adică 4,2 ani lumină, cât timp ne va dura să ajungem la ea? Cu tehnologia actuală am ajunge acolo în 151.000 de ani; imposibil! Dar câte lucruri sunt posibile astăzi tocmai pentru că cineva, care nu credea că este imposibil să o facă, s-a implicat și a făcut-o?».
Sursa: www.vanityfair.it
