Stațiunile balneare din Banat, odinioară loc de pelerinaj pentru împărați și aristocrația europeană, prezintă astăzi o imagine contradictorie. Buziaș și Băile Herculane păstrează monumente istorice valoroase, însă multe dintre ele au fost uitate sau, mai rău, lăsate să se ruineze complet. E drept că unele proiecte de reabilitare aduc o rază de speranță, dar lupta cu nepăsarea e departe de a fi câștigată.
Colonada unicat din Buziaș, salvată cu 1 milion de euro
Înființată în 1811, stațiunea Buziaș din Timiș a devenit rapid una dintre cele mai atractive din Banat, mai ales după construcția în 1874 a primului ștrand european cu apă minerală. Faima sa a atras chiar și capete încoronate. „Renumele stațiunii ajunsese și la urechile împăratului Franz Josef, care a vizitat-o în 1898, împreună cu principele moștenitor Franz Ferdinand, cu prilejul unor manevre militare”, informează istoricul localității.
Piesa de rezistență a stațiunii este, fără îndoială, colonada acoperită din parcul dendrologic, construită special pentru plimbările împărătesei Sisi. Institutul Național al Patrimoniului (INP) descrie construcția ca fiind un „element de mare spectaculozitate și frumusețe, colonada a fost începută în anul 1856 și a fost completată până în anul 1875, fiind o construcție de lemn de inspirație orientală (stil maur, otoman), cea mai lungă din Europa (peste 500 de metri), integrată parcului. Pentru construcția Colonadei au fost aduși meșteri din Karlovy Vary, care au lucrat la realizarea unei forme unitare a promenadei de la Hotel Grand la izvoarele Iosif și Mihai, inclusiv a parterului de la hotelul Bazar”.
Iar soarta ei a fost una zbuciumată. Simplificată în comunism și lăsată să se degradeze după 1990, colonada a fost recent refăcută cu fonduri europene atrase de primărie. Peste un milion de euro au fost investiți în reabilitarea din anii 2016-2019.
Cifrele sunt clare.
„S-a respectat proiectul aprobat de Ministerul Culturii, deși au mai fost discuții. Inițial, aleile ar fi trebuit să fie din lemn. Dar era destul de greu de întreținut. În plus, din lemn a fost doar la începuturi, pentru că după ce a intrat în posesia lui Muschong, care avea fabrică de cărămidă, s-a pus cărămidă. Am venit și noi cu cărămidă ceramică, poate fi întreținută, arată bine”, a declarat Sorin Munteanu, primarul din Buziaș.
Clădirile uitate ale stațiunii
Numai că, dincolo de colonada proaspăt reabilitată, alte clădiri de epocă au o soartă mult mai tristă. Fostul cazinou, ridicat între 1853 și 1856, a fost cândva inima vieții mondene, un loc de întâlnire pentru elita europeană. V-ați putea imagina forfota de altădată privind zidurile de acum?
Astăzi, situația este dezolantă. Potrivit INP, „construcția, de plan dreptunghiular, construită din cărămidă, cu acoperiș din țiglă ceramică, cu intrarea principală marcată lateral de două coloane, are o arhitectură influențată de curentul eclectic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Clădirea dispune și de o intrare laterală, pe partea dreaptă. Se păstrează și astăzi structura metalică mobilă ce servea la acoperirea terasei din fața cazinoului. Clădirea a suferit modificări, prin închiderea cu geamuri a terasei, care inițial era un spațiu deschis. În fața cazinoului existau o cafenea și un restaurant. În prezent, monumentul se află în proprietate privată și este inaccesibil publicului”.
Hotelurile istorice Bazar și Grand completează tabloul declinului, fiind închise și vizibil degradate de trecerea anilor.
Băile Herculane, între renovări punctuale și ruină generalizată
La Băile Herculane, povestea are și mai multe nuanțe. Cu o istorie ce începe încă din vremea romanilor, stațiunea a fost transformată de habsburgi într-o perlă a imperiului, preferată de familia imperială. Un exemplu de succes recent este gara stațiunii, construită la mijlocul secolului al XIX-lea odată cu inaugurarea căii ferate Timișoara – Orșova în 1878.
Dar gara, inspirată de un pavilion imperial vienez și folosită, spun unii istorici, ca reședință de vânătoare de împăratul Franz Joseph, a avut mai mult noroc. După decenii de degradare, a intrat recent într-un amplu proces de renovare menit să-i redea strălucirea de odinioară.
Dezastrul de la Băile Neptun
În contrast puternic se află Băile Neptun, poate cel mai emblematic ansamblu din centrul istoric. Stai puțin, vorbim de locul unde au fost cazați împăratul Franz Joseph și soția sa, Elisabeta (cunoscută drept Sisi), ajuns acum într-un pericol iminent de prăbușire. Intervențiile de urgență din ultimii ani au fost insuficiente pentru a salva monumentul.
În fața clădirii, un vechi pod de fier peste râul Cerna a rămas și el închis din cauza stării dezastruoase. Lista clădirilor valoroase, dar aflate în diverse stadii de degradare, este lungă: Cazinoul, Pavilionul 12, hotelurile Traian, Decebal sau Dacia. În apropierea centrului istoric, marile hoteluri ridicate în anii ’70 au o soartă asemănătoare, unele fiind închise de mai mult de un deceniu.
