Coreea de Nord dezvoltă o rachetă din fibră de carbon pentru încărcături multiple

Un nou motor cu combustibil solid

Totul a pornit de la un test efectuat de Phenian în luna martie. Atunci, regimul nord-coreean a testat la sol un motor de rachetă cu combustibil solid, despre care analiștii cred că este proiectat special pentru cea mai recentă variantă de ICBM. Iar noul motor are probabil o propulsie mai mare decât modelul anterior, testat în 2024. E drept că și acela fusese deja evaluat ca fiind capabil să lovească oriunde în zona continentală a Statelor Unite.

Secretul stă în fibra de carbon

V-ați întrebat vreodată de ce este atât de important materialul din care e făcută racheta? Până la urmă, detaliile tehnice fac diferența. Informațiile au fost prezentate de parlamentarul sud-coreean Park Sun-won, după o ședință de informare cu ușile închise a Serviciului Național de Informații (NIS), principala agenție de spionaj din Coreea de Sud. Acesta a explicat că fuselajul rachetei, observat în imaginile de la testul noului motor, era „construit din fibră de carbon, un material uşor, dar rezistent, care permite proiectilului să transporte mai multe încărcături”.

Kim Jong Un, prezent la test

Liderul de la Phenian a supervizat personal evenimentul.

Kim Jong Un a fost prezent la testul din 28 martie, un semnal clar al importanței strategice a acestui program. Mai mult, el a declarat că testul a reprezentat „o îmbunătăţire semnificativă a forţelor strategice ale ţării”.

O sfidare a interdicțiilor ONU

Aceste progrese vin în contextul în care Coreea de Nord sfidează de ani buni interdicția impusă de Consiliul de Securitate al ONU privind testele cu rachete balistice și cele nucleare. Regimul a făcut constant pași înainte în dezvoltarea unor rachete din ce în ce mai puternice și superioare din punct de vedere tehnic.

Si pentru a evita survolarea altor țări (în special Japonia), Coreea de Nord a efectuat toate lansările sale de rachete cu rază lungă de acţiune pe o traiectorie ascendentă, foarte abruptă. Astfel, proiectilele cad înapoi în ocean, în largul coastei sale de est, permițând testarea componentelor fără ca rachetele să parcurgă distanța maximă pentru care sunt proiectate.