CSAT a aprobat planul pentru Armata până în 2044. Ce înseamnă ținta de 120.000 de militari și costurile

CSAT a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036 și Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2044. Cele două documente stabilesc ce echipamente trebuie cumpărate sau dezvoltate, în ce ordine și în funcție de resursele financiare multianuale alocate apărării.

Generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, a arătat că această construcție merge înainte fără Carta Albă a Apărării, documentul care ar trebui să traducă strategia în măsuri concrete. „Lucru care nu s-a mai întâmplat că nu mai avem guvern”, a spus Dănilă pentru G4Media.

El a explicat diferența dintre cele două documente. „În Strategia Națională de Apărare a Țării se vorbește principial despre ce trebuie să facem, care sunt obiectivele, care sunt posibilele amenințări la adresa securității naționale și se stabilesc direcția de acțiune și ce avem de făcut. Ce facem urmează să fie stabilit în Carta Albă. Carta Albă trebuie să fie pusă de acord cu programul de guvernare și cu Strategia Națională de Apărare a Țării.”

Carta Albă trebuia prezentată de Guvern la șase luni după aprobarea Strategiei Naționale de Apărare a Țării, însă nu a fost prezentată.

Programul pentru perioada până în 2044 se bazează pe Analiza Strategică a Apărării, aprobată de CSAT în 2025. Cele două documente au fost elaborate pe baza Strategiei Naționale de Apărare a Țării, aprobată tot în 2025.

Planul pe 10 ani depinde de programele SAFE

Planul de înzestrare pentru următorul deceniu depinde în mod esențial de achizițiile realizate prin programul european SAFE, potrivit generalului Virgil Bălăceanu, fost comandant al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. El a avertizat că fără aceste programe devine greu de susținut planul aprobat acum.

Din cele 20 de programe ale Ministerului Apărării luate în calcul pentru SAFE, au fost semnate contracte pentru 13. Numărul a scăzut de la 21 la 20 după ce programul privind sistemele de armament individual a trecut de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne.

„Pentru mine, SAFE-ul ridică însă semne de întrebare”, a spus Bălăceanu. Cele șapte programe rămase fără contracte nu mai pot fi finanțate prin SAFE ca achiziții individuale și au nevoie de asocieri.

Fostul comandant a dat și un exemplu. „Vă dau un exemplu: n-am înțeles și nu înțeleg nici acum de ce cele 70 de soluții, soluții de software, da, pentru comandă și control C4ISR, sunt achiziționate printr-un program comun când noi avem un produs românesc, intrat în dotarea Forțelor Terestre Române. Deci noi avem soluție internă și căutăm soluție externă, soluție externă pe care nu o găsim pentru că trebuie să fie mai multe state care sunt interesate de tipul respectiv de echipament militar, de muniții sau de, iată, software de comandă și control.”

Industria de apărare trebuie refăcută, nu doar alimentată cu importuri

Programul pe termen lung prevede dezvoltarea capacității de producție a industriei naționale de apărare, constituirea unor stocuri de materii prime, diversificarea surselor de aprovizionare și securizarea lanțurilor de aprovizionare, astfel încât acestea să reziste în cazul unui conflict de durată.

Virgil Bălăceanu a spus că economia românească nu poate susține acum acest efort. „Economia românească nu are o industrie de apărare, iar economia românească nu poate să fie mobilizată pentru război. Lucrul acesta este o realitate.”

În evaluarea sa, un criteriu important este gradul de localizare al programelor SAFE, adică partea din producție realizată în România prin subcomponente, asamblare, integrare, mentenanță și modernizare. Fiecare program ar trebui corelat și cu nevoile de muniții.

Ștefan Dănilă estimează că un lanț complet de aprovizionare pentru Armată ar putea fi realizat până în 2044, nu până în 2030. Industria de dinainte de 1990 se baza în majoritate pe licențe sovietice.

„Este bine că ne propunem lucrul ăsta și este bine că ieșim din situația în care nu ne mai interesează. Am mers foarte mult pe ideea că avem industrie de apărare sau că aveam industrie de apărare fără să ne gândim că nu mai avem sau fără să privim realist lucrurile, că ceea ce exista până în ’90 era o industrie bazată pe licențe sovietice, majoritatea, care nu mai puteau fi folosite în contextul aliat”, a spus Dănilă. El a adăugat că apartenența la NATO oferă acces și la tehnologii și licențe aliate.

Analiza Strategică a Apărării ia în calcul și scăderea populației cu câteva milioane de locuitori până în 2044. Pentru a face mai atractivă cariera militară, documentul prevede măsuri precum salarizarea adaptată realităților economice, asistență medicală dedicată și un sistem de pensionare.

Același document identifică aproximativ 1,17 milioane de cetățeni români cu vârste între 18 și 40 de ani care nu sunt încadrați în muncă și care ar putea fi recrutați. În paralel, Dănilă spune că o Armată cu 120.000 de militari activi și sisteme complexe ar necesita resurse mai mari.

„Dacă vorbim din punct de vedere economic, ce ar însemna să susținem o armată de 120.000 de oameni care ar utiliza sisteme complexe, adică cu cheltuieli foarte mari de operare, și să susținem modernizarea neapărat necesară a acestor sisteme, eu cred că 5% pentru apărare ar fi necesare, și nu cu 5% din care dăm 1,5 puncte pentru străzi, șosele și căi ferate. Ar fi nevoie de undeva în jur de 10% din PIB.”

Programul de dezvoltare a Armatei pentru următorii 18 ani nu precizează numărul rezerviștilor sau perspectiva rezervei.

Următorul pas este legat de cele șapte programe fără contracte

Cele șapte programe SAFE rămase fără contracte trebuie fie să aibă contractele semnate, fie să fie incluse în asocieri pentru a putea fi finanțate prin program.