Administrația Trump este un eșec zgomotos dintr-un motiv simplu, subliniat recent și de jurnalista Anne Applebaum: în loc de competență, preferă loialiștii. Fidelii trumpismului. Sau, cum li se spune pe românește, sclaveții. Acest model, departe de a fi unul izolat, se regăsește din plin și în politica autohtonă, unde apartenența la „famiglie” a înlocuit de mult meritul individual.
Modelul Trump – loialitate, nu competență
Fidelitatea absolută este o condiție esențială într-un singur tip de organizație. V-ați gândit vreodată care? În mafie, da. Acolo nu funcționează nimic fără „famiglie”, pentru că ea te-a creat, chiar dacă nu ai absolut niciun merit. Ești o nulitate plimbată prin funcții doar pentru că aparții cuiva important. feudalism 2.0. Un bolșevism reșapat sau un fascism reînviat, pentru că toate sistemele non-democratice funcționează pe același calapod.
Iar Donald Trump însuși pare să fie întruchiparea acestui sistem. Chiar și Jeffrey Epstein, un personaj sinistru, îl descria drept „cel mai rău om cu care avut ocazia să interacționeze, nu se găsește în el nicio celulă de decență”. Și, hai să fim serioși, când un pedofil face o astfel de caracterizare, lucrurile sunt destul de clare.
Portretul „sclavetelui” de partid
Loialiștii, indiferent de țară sau sistem, au un profil comun. Ei „nu știu decât să zică da, șefu, să trăiți, să pupe orice dos aflat mai sus în ierarhie și să fie zbiri cu josul”. În rest, nimic. Nicio competență, nicio viziune. Doar supunere oarbă și agresivitate la comandă.
Sunt pline și corporațiile de ei, nu doar politica. Aceștia sunt, până la urmă, paraziții care au umplut paginile istoriei. Istoria însăși este, din cauza lor, „această sumă de ticăloșii”.
Un astfel de personaj este, prin definiție, „degrevat de cunoaștere, de bun-simț, de morală, n-au altă datorie decât să lingă oportunist, să tacă la un semn și să întoarcă privirea, să ducă o viață de șobolani”.
Ei sapă groapa în care cădem toți deopotrivă.
Oglinda românească de la Ciucă la Simion
Și În România, dai cu tunul și nu găsești prin partide un om cu adevărat competent. Peste tot domnește un laudatio în cerc, o mentalitate de trib, de hiene hămesite. Avem și noi destui „sclaveți din ăștia în toate partidele. Sclaveții pesede, sclaveții penele, sclaveții usere, sclaveții auriferi, sclaveții udemere și așa mai departe”.
Dacă îi întrebi de școală, ajungi la CV-uri de-a dreptul abracadabrante, precum cel al lui „tov. gen. dr. plag. Nicu Ăăăă. Ciucă”. Iar ca să crezi că personaje precum Grindeanu sau Simion pot fi o alternativă reală în serviciul public „înseamnă că n-ai înțeles nimic din ce s-a întâmplat de la revoluție încoace”. Și nici din ce s-a întâmplat înainte.
De la violența online la topoare în cap
Acești loialiști latră la comandă și atacă în haită, dând tonul agresivității în mediul online. Numai că violența nu rămâne acolo. E doar o chestiune de timp până când se va ajunge la violență fizică generalizată în politică, pentru că în societate s-a ajuns deja. Vedem cum se omoară copiii „dându-și topoare în cap, înjunghiindu-se ca în filmele de groază”.
Cum s-a ajuns aici? E drept că „accesul nestingherit la troaca de jeg care e on-line-ul românesc nu avea cum să nu ducă aici”. Clanurile politice (unele mai apropiate de o celebră organizație napoletană decât de un partid) au alimentat constant acest climat toxic, iar acum culegem roadele amare.
