Imaginează-ți o seară liniștită, fără telefoane care vibrează pe masă și fără toată graba de peste zi. Doar voi, cei din casă, și o carte deschisă între voi, ca o punte spre o altă lume.
“Drumul către o altă dimensiune”, romanul de debut al tânărului autor Mihai Dan Bradu, e exact genul acela de poveste care poate strânge o familie laolaltă, pe canapea sau în jurul mesei, până se transformă într-un mic ritual al casei.
Nu e nevoie de reguli complicate, nici de fișe de lucru ca la școală. Ai nevoie, mai degrabă, de timp pus deoparte, de curiozitatea de a afla ce se întâmplă mai departe și de disponibilitatea de a-i asculta pe ceilalți.
Cartea face mult din muncă în locul vostru, pentru că amestecă un băiat de 13 ani, prietenii lui, o fabrică abandonată, o groapă “fără fund” și o lume magică plină de sate fantastice, artefacte și creaturi care seamănă ciudat de tare cu fricile și dorințele reale ale copiilor și adolescenților de azi.
Dacă o privești cu un pic de răbdare, romanul devine o invitație. Nu doar la lectură, ci la un fel de club de familie, în care fiecare voce, oricât de timidă ar fi, are locul ei la masă.
Întâi, povestea: de ce prinde la copii și adolescenți
Ca să transformi o carte în obicei de familie, ajută să știi ce lume deschide. Aici îl întâlnim pe Mihai, un băiat de 13 ani care se ia uneori peste picior, e iute la minte și are acel talent clasic de a intra fix în bucluc atunci când nu trebuie.
Locuiește aproape de Cluj-Napoca și își petrece weekendurile cu prietenii într-o fabrică abandonată, locul lor “secret”, unde telefoanele, jocurile video și glumele de gașcă se amestecă natural.
În mijlocul acestei normalități cu urme de praf industrial și râsete de copii, apare legenda unei gropi fără fund și, odată cu ea, aventura adevărată. Când Mihai cade în groapă, nu ajunge doar în subsolul unei fabrici, ci într-un spațiu misterios, cu o ușă uriașă, un bătrân cu trecut de polițist, provizii pentru ani întregi și o vitrină cu obiecte care se dovedesc a fi mult mai mult decât par la prima vedere.
Casca de viking și sabia care se transformă într-o șapcă și un creion, brățara misterioasă, cartea “vie” care luminează și explică lucruri sunt detalii care îi țin pe copii aproape de pagini, fără să simtă că “fac lectură”.
Pe parcurs, Mihai află că este reîncarnarea unui vechi rege stariun, că are o aură albastră și puteri pe care la început nu știe deloc cum să le ducă. Alături de el, prind contur prietenii: Albert, “creierul” grupului, genial și ușor nebunatic; Călin, carismaticul care știe să întoarcă vorbele astfel încât să iasă cum vrea el; Florin, cel care completează echipa; apoi Heather, Dan, Shen, Alex și ceilalți, fiecare cu felul lui de a se raporta la curaj, frică, loialitate.
Noua lume în care ajung e populată de stariuni albaștri și creativi, pitici neîncrezători, rinoceri de război, vrăjitori puternici, vampiri și sate cu reguli și energii foarte diferite.
Geografia aceasta fantastică e descrisă cu grijă, iar la final există chiar și un glosar, ca într-un joc de rol bine gândit, în care copiii pot “locui” cu imaginația lor. Miza este să găsească și să protejeze artefacte care deschid spre o nouă dimensiune, să oprească răul și, pe drum, să afle cine sunt ei, de fapt.
De aceea romanul funcționează atât de bine în familie. Dincolo de monștri, lupte și replici haioase, povestea e despre prietenie, sacrificiu, creștere, despre cum îți accepti puterile și limitele și despre cum loialitatea se vede exact atunci când e cel mai greu.
Punți între lumi: de la jocuri video și meme-uri la artefacte și magie
Unul dintre lucrurile care îi apropie pe copii de carte este felul în care sună. Ei recunosc aluziile la jocuri, gluma cu “jocul care ne-a mâncat zilele”, văd referința la Fortnite, la criza economică, la prietenii virtuali de pe Instagram. Pentru un părinte, asta poate fi o ocazie foarte bună să intre, fără prelegeri, în lumea digitală a copilului.
Te poți opri din citit chiar în momentul în care Mihai povestește despre cei “2000 de prieteni virtuali” și să întrebi simplu, fără ton de interogatoriu: “Tu câți prieteni ai online? Și câți simți că chiar ar fi lângă tine, ca în echipa lui Mihai, dacă ți-ar fi greu?”.
Poate vei primi un răspuns scurt, poate începe o conversație lungă; important este că se deschide un spațiu în care copilul tău poate spune cum vede el lucrurile.
La fel se întâmplă și în momentele în care Mihai încearcă să se descurce cu mama lui și încearcă să spună o variantă convenabilă a adevărului, doar ca să scape de întrebări. Aici, cartea devine oglindă. Părinții își pot aminti cum se strecurau și ei printre reguli în copilărie, iar copiii își văd aproape la milimetru logica propriilor “scurtături”.
Dacă vă dați voie să vorbiți sincer, fără să transformați scena într-o lecție de morală, în timp se construiește un tip de încredere care nu se poate impune prin reguli, doar se câștigă.
Toate aceste legături cu lumea reală fac trecerea spre fantastic foarte ușoară. Într-o pagină sunteți într-un cartier de lângă Cluj, cu telefoane, fabrici închise și un primar care mărește numărul de polițiști, iar în următoarea sunteți deja în satul stariunilor, printre creaturi albastre cu imaginație uriașă, dar cam leneșe, sau în satul vrăjitorilor.
Copiii simt repede că dimensiunile nu se exclud, se ating și se amestecă. La fel ca ei: sunt și elevi, și gameri, și copii ai familiei, și prieteni ai prietenilor lor.
Primii pași: cum pornești un club de lectură acasă
Ca să porniți un club de lectură în familie nu îți trebuie nimic sofisticat. Puteți să îl botezați “joia de altă dimensiune”, “sâmbăta cu Mihai și prietenii” sau cum simțiți că vi se potrivește mai bine. Contează să fiți, atât cât se poate, consecvenți: o seară pe săptămână, cam aceeași oră, o atmosferă care se repetă. Poate fi un ceai, o ciocolată caldă, poate doar lumina aceea mai blândă din sufragerie care anunță că urmează povestea.
La început, de multe ori ajută ca un adult să citească, mai ales dacă sunt copii mai mici prin preajmă. Vocea părintelui ține firul, poate regla ritmul și poate opri lectura exact acolo unde simte că merită să mai stai puțin. Pe măsură ce copiii cresc, puteți citi pe rând, câte un paragraf sau o pagină, astfel încât fiecare să simtă că are un rol.
Nu e nicio tragedie dacă cineva citește mai greu sau se împiedică de cuvinte. Nu sunteți la ora de română, sunteți în “groapa fără fund” împreună cu Mihai. Ritmul vostru, cu ezitări, chicoteli, reluări, face parte din farmec. Pentru copiii mai timizi, poate fi liniștitor să audă de la început că nu e obligatoriu să citească cu voce tare. Poate vor să asculte, să observe, să deseneze ce își imaginează.
Capitole ca episoade: pauze care deschid conversații
Structura cărții ajută mult. Fiecare capitol are o aventură clară și un ton ușor diferit, ca un episod de serial. Puteți alege să citiți câte un capitol pe seară și să vă opriți la finalul lui, chiar dacă tentația de a merge mai departe e mare.
În pauza dintre capitole apar întrebările acelea simple, dar cu miez. Cine ți-a plăcut cel mai mult în seara asta: Mihai, Mircea, Petre, Heather, Dan? Ce ți s-a părut nedrept? Ce decizie ai fi luat tu în locul lor? Un copil mai mic poate spune doar “Mihai, pentru că e amuzant” sau “Heather, pentru că e tare cu sabia”.
Un adolescent poate observa ceva mai subtil, de exemplu cât de complicat e să îți asumi rolul de “ales” când tu te simți încă doar un puști cu mustață abia mijită.
Întrebările nu trebuie să fie perfecte sau foarte bine formulate. Poți spune chiar și așa: “Nu știu cum să zic exact, dar m-a atins scena în care…” și să lași restul în aer. Copiii simt imediat când ești autentic. Nu așteaptă o analiză literară, ci să vadă că ești, cu adevărat, acolo în poveste împreună cu ei.
Personajele ca oglinzi: de la “ei” la “noi”
Mihai, cu energia lui, cu sarcasmul lui blând și cu felul în care sare de la glumă la teamă într-o singură secundă, seamănă mult cu adolescenții de astăzi. Îl poți întreba direct pe copilul tău: “Tu cu cine te simți mai apropiat? Cu Mihai, cu Albert, cu Călin, cu Heather?” și să lași răspunsul să vină, chiar dacă e neclar sau se schimbă de la o seară la alta.
Uneori copiii își recunosc imediat “locul” în echipă. Alteori îți spun că nu se simt ca niciunul dintre ei, iar asta deschide o altă discuție: “Cum ar fi personajul tău, dacă ai intra și tu în carte? Ce puteri ai avea? De cine ai avea grijă?”.
Din aproape în aproape, clubul de lectură se transformă într-un mic laborator de autocunoaștere. Nu pare ceva spectaculos, dar în timp își lasă urmele lui bune. Copilul care se vede doar “mai tăcut” sau “mai fricos” poate descoperi în sine o loialitate de tip Petre sau o imaginație de tip stariun.
Pentru părinți, e un prilej delicat de a împărtăși și ei ceva personal. Să spui “Și eu, la vârsta ta, aș fi ales să fug, nu să lupt” poate cântări mai mult decât un sfat bine intenționat. Din carte se înțelege repede că eroismul nu înseamnă să nu simți frică, ci să faci totuși ceea ce crezi că e bine.
Harta lumilor și jocuri de imaginație
La final, romanul include un glosar cu sate și creaturi: stariuni, rinoceri de luptă, vrăjitori, zâne. Pare poate doar un detaliu simpatic, dar pentru un club de lectură în familie e un pretext minunat pentru joacă.
Într-o seară, în loc să citiți mai departe, puteți desena împreună harta noii dimensiuni. Fiecare își alege un sat, îl desenează cum îl vede și îi inventează o regulă nouă. În altă seară, vă puteți provoca să scrieți, pe o jumătate de pagină, o scenă scurtă în care familia voastră apare în carte: poate sunteți o familie “deghizată” care călătorește cu o mașină ce creează găuri de vierme sau poate că purtați o brățară cu un cristal special.
Copiii care nu se simt confortabil cu scrisul pot pur și simplu să povestească, iar altcineva din familie să noteze. Treptat, cartea nu mai rămâne doar “a autorului”, ci devine și puțin a voastră.
Dincolo de acțiune: valori despre care merită vorbit
Dacă dai la o parte luptele, portalurile și replicile ironice, rămân câteva teme mari, valabile la orice vârstă. Una dintre ele este curajul. Mihai nu pornește ca un erou sigur pe el, ci ca un copil obișnuit, aruncat într-o misiune mult prea mare pentru ce crede el că poate. Alta este sacrificiul.
Apar momente în care cineva renunță la confort, la siguranță, uneori la ceva foarte prețios, doar pentru a-i proteja pe ceilalți.
Prietenia nu e prezentată siropos, ci în tensiunea ei firească. Prietenii se ceartă, se dezamăgesc, uneori se simt trădați, se împart în tabere. Și totuși, în punctele cheie ale poveștii, își amintesc de ce au pornit la drum împreună. De aici se pot naște discuții extrem de concrete cu copiii: “Ți s-a întâmplat să te cerți cu cineva și totuși să nu poți să-l lași la greu?”.
Cu adolescenții, discuția despre responsabilitate prinde bine. Mihai simte des că i se cere prea mult. A fi “alesul” sună spectaculos, dar înseamnă să duci pe umeri o presiune care apasă. Îl poți întreba pe copilul tău: “Tu când ai senzația că ți se cere prea mult? La școală, acasă? Unde simți că ești ascultat și unde nu?”.
Cartea devine așa un fel de mediator, un spațiu sigur în care lucruri sensibile se pot spune, măcar la început, “despre Mihai și ceilalți”, și abia apoi, încet, despre noi.
Inspirația din spatele paginilor: un tânăr autor și un vis posibil
Pentru un club de lectură de familie contează mult și cine se află în spatele poveștii. Mihai Dan Bradu și-a scris romanul de debut în adolescență. Nu vorbim despre un adult care se străduiește să își amintească cum era la 13 ani, ci despre cineva care trăiește încă acea perioadă, cu tot cu curiozitățile și nesiguranțele ei.
Asta poate aprinde, în mod foarte concret, un “Și eu aș putea” în mintea copiilor și adolescenților. Poți întreba simplu: “Tu ce ți-ai dori să creezi, dacă te-ai apuca serios? O carte, un joc, un vlog, o serie de desene?”. Mesajul care se strecoară, fără să fie rostit apăsat, e că vocea lor contează deja, nu trebuie să aștepte o vârstă anume ca să își spună poveștile.
Puteți merge mai departe și să începeți un mic jurnal de familie inspirat de roman. După fiecare seară de lectură, cine vrea notează două-trei rânduri: ce i-a plăcut, ce l-a enervat, ce replică i-a rămas în minte. La final, când terminați cartea, veți avea propriul “glosar de familie”, o mică hartă afectivă a călătoriei făcute împreună.
Unde găsești cartea și cum o aduci acasă
Ca să porniți acest club de lectură, primul pas este, desigur, să aduceți cartea în casă.
Volumul poate fi comandat online atât de pe Carturesti.ro, cât și de pe Libris.ro, două librării cunoscute, cu livrare în toată țara. Dacă vă place senzația de pagină tipărită, alegeți ediția fizică și lăsați-o să se umple, în timp, de semne de carte improvizate, colțuri ușor îndoite, mici adnotări pe margine.
Autorul și editura sunt prezenți și în spațiul online, prin descrieri și recomandări, iar asta poate stârni curiozitatea copiilor mai mari. Le poți arăta coperta, descrierea oficială, și îi poți provoca să ghicească, doar din imagine și titlu, ce fel de aventuri îi așteaptă. Apoi, la lectură, veți vedea împreună cât de aproape au fost de adevăr.
La final, când citiți și ultima pagină, puteți să vă organizați propria “seară de premiere”. Fiecare spune care a fost personajul preferat, ce scenă ar revedea ca într-un film și ce a simțit că a învățat din călătoria asta prin alte dimensiuni, fie și un singur lucru mic.
E foarte posibil ca, odată închisă cartea, să simțiți că nu s-a terminat doar o poveste, ci s-a născut un obicei. Poate veți continua cu alte romane fantasy, poate cu alt gen, dar undeva, într-o fabrică abandonată de lângă Cluj, un grup de copii cu puteri speciale va rămâne legat pentru totdeauna de serile voastre împreună.
Pentru început, îl poți invita pe copilul tău să deschidă romanul chiar de la prima pagină și să citească cu voce tare doar câteva rânduri. Apoi poți spune, cu un zâmbet, că de acum aveți și voi un drum către o altă dimensiune. Iar drumul acela trece, iar și iar, pe la masa din sufragerie, prin serile în care alegeți să fiți prezenți unii pentru ceilalți.
Și dacă îți dorești un punct clar de pornire, cartea “Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan este disponibilă online și poate fi achiziționată ușor de pe Carturesti.ro și Libris.ro. Poate deveni, foarte firesc, inima unui club de lectură al familiei tale, construit pe ritmul și poveștile voastre.
“Drumul către o altă dimensiune” este primul volum din seria “Călătorie spre început”, semnată de Mihai Dan Bradu și publicată la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca.
Cartea este un fantasy plin de aventură, umor și momente de reflecție, potrivit în special copiilor și adolescenților de aproximativ 10-16 ani, dar și adulților care iubesc poveștile cu lume construită în detaliu.
Apărută în 2024, în format tipărit, povestea poate fi comandată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro și se potrivește atât pentru lectură individuală, cât și ca punct de pornire pentru întâlniri de familie în care se vorbește, deschis, despre prietenie, curaj, asumare și puterea imaginației.
