Cum s-au mobilizat polonezii la un vot istoric

Kasia Czarska a condus 45 de minute duminică pentru a vota în orașul Sulejówek, la periferia estică a Varșoviei.

Managerul de relații publice, în vârstă de 39 de ani, și-a planificat călătoria cu trei săptămâni înainte de aceste alegeri extrem de disputate, studiind harta electorală a Poloniei pentru a afla în ce circumscripție electorală votul său ar putea fi de cel mai mare ajutor pentru înlăturarea partidului de guvernământ Lege și Justiție (PiS).

Tocmai alegătorii ca ea, care au votat în mod strategic și s-au prezentat la vot într-un număr fără precedent, au asigurat victoria uimitoare a partidelor de opoziție conduse de Donald Tusk. Fostul președinte al Consiliului European este acum pe cale să revină în funcția de prim-ministru după opt ani de guvernare PiS.

La fel ca multe dintre orașele mai mici din jurul Varșoviei, Sulejówek a fost câștigat de PiS la ultimele alegeri, în 2019. În schimb, capitala, unde locuiește Czarska, s-a numărat printre bastioanele opoziției chiar și în timpul guvernării PiS.

Czarska a convins aproximativ 20 de prieteni și rude să îi urmeze exemplul și să voteze, de asemenea, în Sulejówek. Conform regulilor electorale poloneze, cetățenilor le este permis să voteze într-un loc diferit de cel al reședinței lor oficiale. Când a ajuns cu cei trei copii ai săi, a constatat că și alții avuseseră același gând: coada pentru a ajunge la cabina de vot a durat trei ore.

„Localnicii au avut sentimente amestecate în legătură cu faptul că trebuie să piardă mult mai mult timp decât de obicei pentru a vota, din cauza tuturor celor care au călătorit, dar, într-adevăr, atmosfera a fost foarte bună”, a declarat Czarska. „Era multă speranță în mulțime, iar copiii mei chiar au simțit că participă la ceva special”.

Acest „ceva special” a fost atât o victorie pentru opoziție, cât și cea mai mare prezență la vot de la revenirea Poloniei la democrație. Participarea a fost de 74,4% – mai mare chiar și decât în 1989, când polonezii i-au alungat pe comuniști de la putere cu doar câteva luni înainte de căderea Zidului Berlinului.

Cu toate acestea, mobilizarea populară a fost un fenomen nou, subliniind mizele ridicate ale unor alegeri menite să redefinească rolul țării în cadrul UE, după ani de dispute cu Bruxelles-ul și Berlinul și, mai recent, cu Kievul.

Prezența ridicată la vot a opoziției a contrastat puternic cu încercarea guvernului PiS de a obține sprijin prin organizarea, de asemenea, a unui referendum duminică.

Prezența la referendum a fost de doar aproximativ 40 %, nereușind să atingă pragul necesar pentru a deveni obligatoriu, după ce Tusk a îndemnat alegătorii să boicoteze sondajul cu patru întrebări, care a atins securitatea frontierelor, migrația ilegală, vârsta de pensionare și proprietatea străină asupra companiilor de stat – toate acestea fiind probleme aflate în centrul campaniei PiS.

Tusk, care a ocupat funcția de prim-ministru între 2007 și 2014, a prezentat alegerile ca pe o ultimă șansă de a salva democrația poloneză și de a opri alunecarea statului de drept spre autoritarism. El a susținut că dușmanul său de lungă durată, liderul PiS Jarosław Kaczyński, își modelează viitorul regim după modelul celui de la Kremlin.

Ca parte a ultimului său impuls pentru a câștiga realegerea, Tusk a îndemnat femeile să se mobilizeze și s-a angajat să restabilească drepturile reproductive reduse de PiS.

Printre alegătoarele care anterior fuseseră descurajate de politică, dar care au ieșit la vot duminică s-a numărat Dominika, o pictoriță în vârstă de 37 de ani din Varșovia, care anterior a lipsit de la patru alegeri parlamentare. „Acum mi-am dat seama că sunt unele lucruri în această țară care chiar nu-mi plac”, a spus ea, refuzând să își dea numele de familie. „Am vrut să am sentimentul că am făcut ceva în această privință”.

Prezența uriașă la vot a copleșit multe secții de votare, oamenii stând la coadă până la primele ore ale zilei de luni pentru a vota. Secțiile de votare s-au închis duminică la ora 21.00, dar legislația poloneză a permis persoanelor care se aflau la coadă la o secție înainte de acest termen să participe în continuare.

Natalia Skupień, în vârstă de 28 de ani, a așteptat timp de aproape șase ore la cea mai lungă coadă din Polonia, la periferia orașului Wrocław, situat în sud-vestul țării. Ea a reușit să ajungă la cabina de vot în jurul orei 1.00 dimineața și a găsit „un sentiment de solidaritate” printre colegii care așteptau atâtea ore. „Multe femei motivate” aveau aceeași dorință de schimbare ca și ea, a spus ea, în timp ce vecinii au adus pături și băuturi calde pentru persoanele aflate la coadă, iar un restaurant local a distribuit 300 de pizza.

În străinătate, 600.000 de polonezi s-au înregistrat pentru a vota, aproape dublu față de numărul de acum patru ani.

Paulina Niewiadomska, în vârstă de 29 de ani, nu votase la ultimele alegeri, dar a călătorit o oră și jumătate până la consulatul polonez din Haga și a așteptat alte patru ore și jumătate pentru a vota. Unul dintre factorii motivatori, a spus ea, a fost o hotărâre a curții constituționale susținută de PiS care limitează avortul doar la femeile a căror viață sau sănătate este în pericol și la victimele infracțiunilor sexuale.

„Femeile luptă de foarte mult timp pentru drepturile lor, așa că nu aș vrea ca toți acești ani de luptă să fie irosiți prin faptul că nu votez”, a declarat Niewiadomska. „O femeie are dreptul de a lua decizii cu privire la corpul ei.”

Observatorii electorali internaționali din cadrul misiunii conduse de OSCE au declarat că alegerile au fost „democratice”, dar au subliniat mai multe probleme, de la utilizarea abuzivă a mass-mediei de stat de către PiS până la „limbajul intolerant, misogin și discriminatoriu” al candidaților.

Un aspect pozitiv a fost „entuziasmul pe care l-am simțit în secțiile de votare”, a declarat Pia Kauma, deputat finlandez care a fost coordonatorul special al OSCE pentru alegerile din Polonia. „Pot spune sincer că a fost una dintre cele mai bune experiențe”.