Tot mai multe vedete din România aleg să devină părinți adoptivi, oferind o șansă reală copiilor fără familie. Dincolo de celebritate, poveștile lor emoționante arată că iubirea poate construi legături la fel de puternice ca cele de sânge, schimbând radical destine.
Discreție pentru o copilărie normală
Paula Seling este mama unei fetițe de 10 ani, pe nume Elena. Artista a ales să păstreze acest aspect al vieții sale departe de ochii publicului până în 2022, dorind să-i ofere Elenei o copilărie liniștită, ferită de presiunea media. Decizia a venit în urma unui incident neplăcut la grădiniță.
„Am ales discreția în fața opiniei publice ca urmare a unei întâmplări nedorite, la o grădiniță la care Elena a fost temporar și în urma căreia a venit plângând acasă. Viața unui copil în situația Elenei este destul de complicată, copiii, uneori, preiau discuții din cadrul familial și pot să se necăjească unii pe alții, în comunitate. Nu e vina lor, poate că societatea are anumite moșteniri din vremea veche, așa că am preferat să nu comunicăm această bucurie până când Elena nu va fi suficient de matură să înțeleagă ce i se întâmplă și să fie puternică în fața oricăror situații”, a explicat Paula Seling.
Alegerea unui copil greu adoptabil
O familie extinsă prin iubire au și Dana Nălbaru și Dragoș Bucur. Cei doi aveau deja doi copii biologici, Sofia și Kadri, când au hotărât în 2017 să adopte o fetiță, pe India Roxana. V-ați gândit vreodată de ce ar face cineva asta? Ei bine, motivația lor a fost să schimbe, la modul cel mai real, viața unui copil.
Mai mult, au ales să caute pe lista copiilor considerați greu adoptabili. „Eu am trecut prin tot felul de greutăţi de-a lungul vieţii, dar pe lângă asta, viaţa mi-a dat înapoi neasteptat de multe. Şi atunci am simţit că vreau să dau cuiva, la modul real, ceva înapoi. Aşa a apărut ideea adopţiei, pentru că atunci când adopţi un copil, schimbi real viaţa lui. E clar că Roxana ar fi avut o cu totul altă viaţă dacă noi nu am fi adoptat-o. Am vorbit cu Dragoş, care a rezonat la această idee. Când am încheiat procesul de adopţie, puteam aştepta să ni se genereze un copil, dar noi am ales să ne ducem la lista copiilor greu adoptabili şi să găsim o fetiţă pe care nu o vrea nimeni. Nu suntem singurii oameni. Sunt o grămadă de oameni care fac lucruri mult mai frumoase decât noi”, a povestit Dana Nălbaru.
„Din cer eu te-am ales”
Iar legătura specială dintre Teo Trandafir și fiica ei, Maia, este deja cunoscută publicului. Prezentatoarea TV a adoptat-o pe Maia, acum în vârstă de 21 de ani, la scurt timp după naștere, iar relația lor este una extrem de unită și autentică. Teo a povestit că totul a venit ca un semn, într-un moment în care își construia o casă.
„Este atât de familiar pentru mine termenul. Copilul meu, în ciuda faptului că noi suntem împreună de când s-a născut ea, se numește în fața lumii un copil adoptat. Nu mi s-a întâmplat niciodată să rămân gravidă. (…) Am eu niște ai mei pe care îi știe toată lumea, dar e mai bine să nu-i numesc. Niște îngeri la vedere. Unul dintre ei a venit și mi-a zis că are în față o doamnă care este însărcinată în 8 luni jumătate și ceva s-a declanșat… Zic, deci de asta trebuie să îmi fac casă aici. Deci de asta toate astea… Au urmat niște cercetări, pentru că a trebuit să demonstrez că pot să țin copilul, să-l cresc și că pot să-l susțin, că am un comportament, o conduită. Mi-am dat seama că acesta e copilul. Cum a zis și ea «Din cer eu te-am ales»”, a spus Teo Trandafir.
Peste critici și prejudecăți
Mutată de ani buni în Statele Unite, artista Elena Cârstea a adoptat două fete, Sanda și Adriana, încă de la finalul anilor ’90. Astăzi, fiicele sale urmează o carieră militară în Garda Națională, o dovadă că stabilitatea și dragostea pot schimba un destin.
Dar nu a fost un drum ușor.
Ea a trebuit să înfrunte nu de puține ori criticile celor din jur, inclusiv ale unor colegi de breaslă. „Câtă lume m-a blamat că am adoptat copiii. Colegi care au venit să-mi spună «Dar ce ți-a trebuit ție?». Mă, dar ce te freacă pe tine grija ce fac eu cu viața mea? Dacă eu vreau să adopt 100 de copii, care-i problema ta, până la urmă? Fă și tu! Sau fă altceva, construiește case pentru oameni dacă nu-ți plac copiii! Fă altceva! Dar de ce trebuie să mă judeci tu pe mine că eu n-am putut avea copii? Repet! Am RH-ul negativ. Eu nu vreau să aduc pe lume un copil care iese strâmb sau nu e cum trebuie, da? Și cu asta punct. I-am luat gata făcuți. Am sărit procesul etapei. Ok?”, a explicat tranșant artista. Aceasta a adăugat: „Sanda a ales să intre în Garda Naţională, unde poate fi solicitată să salveze americanii, în caz de situaţii de urgenţă… Cea mică va merge tot pe urmele Sandei”.
Familii împlinite prin iubire
Și povestea lui Horia Brenciu este una aparte. În 2014, el și soția sa, Alice Dumitrescu, l-au adoptat pe Toma, un băiețel a cărui mamă biologică fusese convinsă de artist să nu renunțe la sarcină. „Auzisem de la nişte cunoştinţe de familie despre o tânără domnişoară care vrea să avorteze, şi atunci am făcut toate demersurile. Am zis: ‘Nu-l avortează, îl vrem noi!. Soţia mea a fost cu ea peste tot. Era minoră. I-am asigurat toate elementele unei naşteri normale. După ce a născut, Alice l-a adus acasă. Am făcut toate hârtiile necesare”, a povestit Horia Brenciu.
O mamă dedicată este și Oana Sârbu, care l-a adoptat pe Alexandru în 2009, pe când era doar un bebeluș. Astăzi, fiul ei îi calcă pe urme, studiind la un liceu de muzică. „fireste, mami e o artistă pentru el, un exemplu și din punctul ăsta de vedere. Dar nu vreau să incomodez dezvoltarea personalității lui. (…) Și el ia premii, trofee. Și el ia medalii, la schi, de exemplu. Și mami ia medalii și premii. Și avem un perete unde le etalăm pe toate… Mami nu e cu nimic mai presus ca el decât prin experiențele acumulate. Și încerc să fiu o mamă-prietenă”, a spus Oana Sârbu.
O decizie venită din dorința de a face bine a stat și la baza adopției făcute de Daciana Sârbu și Victor Ponta. Ei au adoptat-o pe Maria, o fetiță de cinci ani dintr-un centru de plasament, care avea o problemă de sănătate și trecuse printr-o tentativă de adopție eșuată. Procesul a fost unul de durată (aproape doi ani), dar determinarea lor a fost mai puternică. „În primul rând pentru că în momentul în care am decis să facem asta, am zis că facem întâi pentru un suflet. Noi aveam copil. Nu eram în situația în care ne doream un bebeluș. Era pentru noi, pentru sufletul nostru. Voiam să facem bine, cumva. (…) Nu m-a înțeles nimeni. Eu am văzut-o prima oară și am zis să rămân pe drumul ăsta, nu să mai văd alți copii și apoi să mă gândesc că nu le-am oferit această șansă acelora. Am zis nu, dacă am spus ea, atunci așa va rămâne”, a povestit Daciana Sârbu.
