Mamele care se confruntă cu dificultăți găsesc adesea pe rețelele de socializare un univers paralel, plin de „momfluenceri” cu vieți perfecte. Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Nebraska-Lincoln avertizează că acest conținut atent curatoriat dăunează sănătății mintale, dar oferă și o soluție: o „doză de realitate” poate reduce sentimentul de rușine și poate atenua emoțiile negative.
Capcana algoritmilor de pe rețelele sociale
Problema, spun specialiștii, pleacă de la modul în care funcționează platformele. Algoritmii aleg postările pe care le vedem în funcție de istoricul nostru de navigare, acționând ca un „DJ invizibil”, după cum îi descria anul trecut Parker Woodroof, expert în social media de la Universitatea din Alabama. Numai ca asta poate crea bule informaționale, un fel de camere cu ecou.
Cercetătoarea Ciera Kirkpatrick, de la Universitatea din Nebraska-Lincoln, este tranșantă. „Cred că aceste rezultate arată că platformele trebuie să facă mai mult pentru a evita camerele cu ecou în care oamenii se regăsesc”, a declarat ea. „Pentru mamele care sunt pe rețelele de socializare, este foarte ușor să intre în aceste capcane în care văd doar conținut idealizat.”
Soluția ar fi, teoretic, simplă. „Dacă algoritmii ar funcționa diferit pentru a încerca să aducă mai multă diversitate în ceea ce văd oamenii, acest lucru ar fi de ajutor”, a adăugat Kirkpatrick. Iar ideea este susținută și de alți cercetători. Adiba Mahbub Proma, doctorandă în informatică la Universitatea din Rochester, a explicat în februarie: „Într-o serie de experimente, am constatat că ceea ce văd oamenii online le influențează convingerile, adesea apropiindu-i de punctele de vedere la care sunt expuși în mod repetat.”
Dar stai puțin, cum se sparge acest cerc vicios? „Când algoritmii încorporează mai multă randomizare, această buclă de feedback slăbește. Utilizatorii sunt expuși la o gamă mai largă de perspective și devin mai deschiși la opinii diferite”, a completat Proma.
Un experiment simplu cu rezultate clare
Pentru a demonstra impactul, Kirkpatrick a realizat un test folosind un flux de social media simulat, cu videoclipuri pe care le-a selectat personal. Unele mame au vizionat doar conținut idealizat, în timp ce altele au văzut un amestec de postări, inclusiv unele mai realiste.
Rezultatele au fost clare.
Mamele care au văzut doar postări idealizate au raportat un sentiment mare mai mare de rușine și emoții pozitive mai scăzute per total. E drept că nivelul de anxietate nu a fost redus nici la mamele care au văzut ambele tipuri de conținut, însă postările idealizate s-au dovedit a crește anxietatea și a reduce încrederea în abilitățile parentale.
Legătura directă cu depresia postnatală
Dincolo de cifre, problema este una profundă și cu implicații grave. „Este foarte problematic, deoarece rețelele de socializare idealizează cu adevărat maternitatea”, spune Kirkpatrick. „Există o relație puternică între rușine și depresia postnatală.”
Iar cifrele sunt, pe bune, alarmante. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), rata depresiei postnatale în Statele Unite a fost de șapte ori mai mare în 2015 față de anul 2000. V-ați gândit vreodată la amploarea reală a acestei probleme? Conform celor mai recente date federale, una din opt femei care au născut recent a raportat simptome de depresie postnatală. Mai mult, afecțiunile de sănătate mintală reprezintă principala cauză a deceselor legate de sarcină în America, 23% dintre decesele care au loc între o săptămână și un an după naștere fiind atribuite unei astfel de condiții.
Ce e de făcut? Soluțiile propuse de specialiști
Descoperirile nu înseamnă că mamele ar trebui să renunțe complet la social media, cel puțin nu până când algoritmii se vor schimba. „Nu trebuie să le spunem mamelor că nu pot fi deloc pe rețelele de socializare”, a precizat Kirkpatrick. În schimb, ea sugerează că medicii și terapeuții ar putea oferi îndrumări actualizate, care să evidențieze dezavantajele utilizării platformelor și să ofere strategii pentru o navigare mai sănătoasă.
Screeningurile postnatale ar putea include întrebări despre cât timp petrec mamele online și dacă observă schimbări în starea lor de spirit după ce folosesc rețelele de socializare. Perspectiva deschisă de Kirkpatrick este însă și mai interesantă (și poate mai eficientă), vizând o implicare directă a cadrelor medicale.
„Ar putea fi benefic, și sper să realizez un studiu viitor pe această temă, dacă furnizorii de servicii medicale ar putea utiliza rețelele de socializare și ar posta conținut astfel încât mamele să găsească informațiile acolo unde se află deja, în fluxurile lor”, a concluzionat ea.
