Dilema creșterii ratei BCE

Primiți gratuit actualizări privind economia zonei euro

Vă vom trimite un myFT Daily Digest email rotunjind cele mai recente economia zonei euro știri în fiecare dimineață.

Ședința Băncii Centrale Europene din această săptămână se anunță a fi una dintre cele mai aprig dezbătute din ultimele luni. De mai bine de un an, există un consens larg în rândul factorilor de decizie monetară din zona euro, conform căruia ratele dobânzilor trebuie să crească pentru a domoli inflația. Ratele au fost majorate cu 4,25 puncte procentuale din iulie 2022. Dar, având în vedere că semnele unei recesiuni iminente în zona euro devin tot mai greu de ignorat – iar creșterea anuală a prețurilor a ajuns acum la jumătate din vârful de 10,6% – unitatea în ceea ce privește direcția de urmat se destramă.

Guvernatorii băncii centrale sunt împărțiți: unii preferă încă o creștere, posibil finală, de 25 de puncte de bază a ratei dobânzii, în timp ce alții fac presiuni pentru o pauză. Și, în urma unei serii de date economice slabe, o majoritate restrânsă de investitori se așteaptă acum ca BCE să nu tragă joi. Observatorii BCE sunt și ei dezbinați.

Pe parcursul verii, indicatorii de activitate din sectoarele de producție și servicii din zona euro au indicat o viitoare încetinire economică. Ratele mai mari ale dobânzilor, care în prezent se situează la 3,75%, au limitat și ele creditarea. Într-adevăr, luni, Comisia Europeană a retrogradat perspectivele de creștere ale zonei euro pentru acest an de la 1,1% la 0,8% – cu o contracție în cea mai mare economie a acesteia, Germania.

Tabăra de reținere susține că încetinirea creșterii economice ar putea duce la scăderea inflației fără alte majorări ale ratelor și că un cost și mai mare al creditelor riscă o încetinire și mai accentuată. O pauză ar permite astfel BCE să monitorizeze evoluțiile, inclusiv transmiterea creșterilor anterioare ale ratelor, până la următoarea sa ședință de la sfârșitul lunii octombrie. Deși această poveste este plauzibilă, este posibil ca investitorii să subestimeze probabilitatea ca banca centrală să ajungă să majoreze ratele la această ședință.

În primul rând, inflația de bază – o măsură a presiunilor subiacente asupra prețurilor – rămâne prea ridicată. Deși în scădere, aceasta a fost de 5,3% luna trecută – mult peste media sa istorică. În condițiile în care piața forței de muncă este încă tensionată, creșterea anuală a salariilor se adaugă la presiunile asupra prețurilor, în special în sectorul serviciilor.

În al doilea rând, în timp ce creșterea economică a slăbit mai mult decât se anticipa, au apărut și câteva riscuri de creștere a inflației. Prețurile petrolului au crescut, iar dependența Europei de gazul natural lichefiat înseamnă că aceasta rămâne expusă la șocurile globale ale aprovizionării, inclusiv la recentele greve de la uzinele din Australia. Pe lângă creșterea încă ridicată a prețurilor de bază, aceste șocuri ar putea menține inflația – și așteptările inflaționiste pe termen mediu, care au crescut ușor în iulie – la un nivel mai ridicat pentru mai mult timp.

În al treilea rând, după ce a rămas în urmă în ceea ce privește inflația, BCE a preferat să transmită o prejudecată de tip hawkish. Mesajul general al BCE a fost acela de a nu face prea mult decât prea puțin în ceea ce privește inflația. BCE a mers împotriva așteptărilor pieței în trecut și ar putea simți nevoia să facă acest lucru din nou joi pentru a-și sublinia acreditările în materie de combatere a inflației. La urma urmei, președintele Christine Lagarde și-a folosit discursul de la Jackson Hole de luna trecută pentru a sublinia modul în care schimbările structurale riscă să aducă presiuni mai persistente asupra prețurilor și incertitudine și a avertizat că „lupta împotriva inflației nu este încă câștigată”.

Există posibilitatea ca piețele să interpreteze o decizie de menținere ca pe un semnal că ciclul de creșteri este încheiat. Lagarde ar putea încerca să articuleze o menținere sau un salt de tip hawkish și să creeze spațiu pentru o potențială creștere luna viitoare. Dar acest lucru ar putea fi greu de realizat. Dacă investitorii presupun că ratele au atins vârful, condițiile financiare s-ar putea relaxa.

Există potențiale capcane în ambele direcții: menținerea ratelor la un nivel scăzut invită la critici că se renunță prea devreme, dar creșterea acestora riscă să agraveze o încetinire economică iminentă. Oricum ar fi, Lagarde trebuie să exprime ferm angajamentul BCE de a atinge ținta de inflație și să spună că reducerile rămân o perspectivă îndepărtată. Este o decizie dificilă, dar pentru a transmite acest mesaj, acțiunile ar vorbi mai tare decât cuvintele.