Războiul dronelor schimbă radical calculele pe frontul din Ucraina, însă succesele tactice ale Kievului vin cu un preț uriaș. Experții militari avertizează că Moscova își reevaluează strategia și ar putea muta ținta direct pe teritoriile statelor europene care asigură sprijinul logistic.
Lovituri in adancimea Rusiei si criza din Crimeea
Ucraina lovește tot mai precis infrastructura petrolieră rusă, folosind drone ghidate de inteligența artificială și sisteme avansate de comunicații prin satelit. Iar efectele se văd direct pe teren.
Autoritățile ruse iau măsuri de criză, benzina se vinde raționalizat, iar concediile la Marea Neagră sunt anulate. Cuvântul „probka” (ambuteiaj) a revenit în forță în vocabularul locuitorilor din Peninsula Crimeea. Numai că rușii nu stau cu mâinile în sân. Ca răspuns, armata lui Vladimir Putin a declanșat un război al locomotivelor pentru a distruge rutele de transport dintre estul și vestul Ucrainei. Au lovit deja poduri în Zaporojie, încercând să izoleze complet trupele ucrainene aflate dincolo de Nipru.
Ofensiva de 40 de zile si summitul din Turcia
Pe plan diplomatic, lucrurile stau chiar mai prost. A trecut aproape un an de la întâlnirea tête-à-tête dintre Donald Trump și Vladimir Putin de la Anchorage (Alaska). Atunci se discuta o formulă teoretică. Mai exact, regiunea Donbas cedată în schimbul unor garanții de securitate tip Articolul 5 pentru restul Ucrainei. Înțelegerea a picat rapid pe fondul neîncrederii, mai ales că Statele Unite și-au mutat ulterior atenția pe noul război din Golf.
Andrii Sibiha, ministrul ucrainean de externe, a tranșat situația recent. „Realitatea clarifică un lucru: dacă «Spiritul din Anchorage» a existat măcar, este mort acum.”
Ce urmează acum? O analiză amplă publicată de Adevarul a relatat luni dimineața că asistăm la o tactică de escaladare pentru a de-escalada. Concret, Kievul pregătește o ofensivă de 40 de zile menită să lovească ținte rusești cu impact mediatic major. Totul este calculat pentru a obține o poziție de forță înaintea summitului NATO programat la Ankara pe 7 și 8 iulie 2026.
Conflict deschis cu Polonia pe teme istorice
Dincolo de frontul cu Rusia, Volodimir Zelenski a deschis un conflict diplomatic tăios chiar cu unul dintre cei mai mari susținători ai săi. Relațiile cu Varșovia s-au deteriorat grav după ce un batalion de forțe speciale ucrainene a cerut să poarte numele „Eroii UPA” (Armata Insurgentă Ucraineană).
Să fim serioși, pentru polonezi subiectul este o rană deschisă. Istoricii de la Varșovia amintesc constant de cei aproximativ 100.000 de etnici polonezi uciși în trecut în acele conflicte. Dar liderul de la Kiev nu a dat înapoi. Într-un interviu acordat postului TSN, Zelenski l-a atacat direct pe Karol Nawrocki, președintele Poloniei din 2025.
„Karol, acesta e numele lui, nu-i așa?”, a declarat ironic președintele ucrainean. Sondajele arată că peste 90% dintre ucraineni și trei sferturi dintre polonezi își susțin proprii lideri în această dispută care riscă să rupă alianța.
Pericolul mutarii tintelor in Europa
Dar cel mai mare risc plutește deasupra statelor europene care ajută militar Kievul. Liderii G7, reuniți recent la Evian în Franța, au discutat despre capacitatea Ucrainei de a schimba direcția războiului. Se merge pe ideea că Rusia nu va îndrăzni să riposteze violent împotriva țărilor europene.
Dar oare chiar așa funcționează lucrurile la Kremlin? Matthew Blackburn, cercetător la Institutul Norvegian de Relații Internaționale, avertizează într-un articol din „Responsible Statecraft” că strategia europeană de a muta producția militară ucraineană pe propriul teritoriu este extrem de periculoasă.
„Totuși, aici rezidă pericolul. Dacă Moscova ajunge la concluzia că restricțiile sale din interiorul Ucrainei sunt folosite de Kiev ca armă pentru a provoca costuri profunde și umilitoare asupra Rusiei, calculul său se va schimba. În loc să se orienteze către infrastructura ucraineană, Moscova ar putea încerca să remedieze asimetria în atacurile masive și să restabilească descurajarea, vizând adevărata sursă a noilor capacități ale Ucrainei: centrele logistice europene și unitățile de producție.”
Și aici intervine o problemă uriașă pentru flancul estic al NATO. Dacă Rusia decide să lovească hub-urile logistice, România se află direct pe această hartă a riscului, având în vedere tranzitul masiv de echipamente, combustibil și ajutoare care trece granițele noastre spre Ucraina. O rachetă căzută într-un centru de tranzit european ar schimba instantaneu regulile jocului pentru toți vecinii Kievului.
Următorul test major pentru alianța nord-atlantică va fi la summitul de la Ankara din 7 și 8 iulie 2026.
