Demisia lui Keir Starmer aruncă Marea Britanie într-o nouă criză politică la cel mai înalt nivel. Regatul Unit se pregătește să instaleze al șaptelea prim-ministru din 2016 încoace, o situație complet atipică pentru o țară recunoscută în trecut pentru capacitatea sa de a produce guverne stabile și de lungă durată, grație sistemului său de vot uninominal și principiului suveranității parlamentare.
Zvonurile despre o tara neguvernabila
Totul a pornit de la referendumul pentru Brexit. De atunci, economia șubredă și polarizarea au făcut ca niciun premier britanic să nu reușească să supraviețuiască un mandat parlamentar complet de cinci ani. David Cameron a plecat în iulie 2016, Theresa May a rezistat trei ani, iar Boris Johnson a demisionat în septembrie 2022 pe fondul scandalurilor privind petrecerile interzise din timpul pandemiei de COVID-19.
A urmat Liz Truss, care a stat la putere doar 49 de zile, devenind premierul cu cel mai scurt mandat din istorie, după ce mini-bugetul ei a provocat turbulențe severe pe piețele financiare. Rishi Sunak a rezistat puțin sub doi ani, înainte să fie învins la alegerile din 2024, punând capăt celor 14 ani de guvernare conservatoare. Acum, Keir Starmer a cedat presiunilor propriilor parlamentari, pe fondul prăbușirii în sondaje, al rezultatelor dezastruoase la alegerile locale și al controversei privind numirea ambasadorului britanic în SUA.
Cifrele vorbesc de la sine.
Și uite așa, cu Andy Burnham, fostul primar din Greater Manchester, pregătit să preia conducerea Partidului Laburist și funcția de premier, țara se confruntă cu un val de critici. Regatul Unit se află acum în centrul afirmațiilor apărute online potrivit cărora este „neguvernabilă” și că are cea mai mare rată de rotație a liderilor din Europa. O analiză publicată recent de Euronews a comparat premierii britanici cu membrii Consiliului European care au deținut puterea executivă în fiecare stat UE în ultimii zece ani, pentru a vedea cum stau lucrurile în realitate.
Unde se afla Romania in acest clasament
V-ați gândit vreodată de câte ori s-a schimbat chiriașul de la Palatul Victoria în aceeași perioadă? Dacă analizăm strict funcția de prim-ministru, lucrurile stau destul de rău la noi. România a avut 11 premieri din 2016 până în 2026, numărând fiecare persoană o singură dată în cazul în care a revenit în funcție.
Ultimul premier român care a dus la capăt un mandat complet a fost tocmai în 2008. Cel mai recent, guvernul condus de prim-ministrul Ilie Bolojan a căzut în luna mai, după ce a pierdut un vot de moțiune de cenzură (în urma unei crize politice și a unor reforme controversate ale pensiilor). Bolojan rămâne deocamdată în funcție ca interimar.
Bulgaria conduce topul instabilitatii
Numai că, dacă ne uităm la liderii cu putere executivă reală recunoscuți la nivelul Consiliului European, Bulgaria ocupă primul loc. Vecinii de la sud de Dunăre au bifat 10 prim-miniștri unici între 2016 și 2026, din cauza anilor de instabilitate politică și a coalițiilor fragile. Marea Britanie și Austria împart locul al doilea cu câte șapte lideri, excluzând cancelarii interimari austrieci pe termen scurt, care nu au fost niciodată învestiți oficial.
Iar Italia, recunoscută istoric pentru guvernele sale care picau anual după Al Doilea Război Mondial, se află abia pe locul trei, la egalitate cu Letonia și Slovacia, cu câte cinci lideri. La polul opus, cea mai mare stabilitate o găsim în Franța (doi președinți), Portugalia (doi premieri) și Spania (doi premieri).
Până la urmă, sistemele politice diferă enorm. Țări precum Cipru au un sistem prezidențial pur, în timp ce Franța sau România merg pe varianta semi-prezidențială. Dacă ne uităm strict la funcția de premier, francezii au schimbat nouă șefi de guvern, puterea trecând rapid de la Gabriel Attal la Michel Barnier, apoi la François Bayrou și, în final, la actualul premier Sébastien Lecornu. Între timp, la Sofia, alegătorii au mers la urne în aprilie pentru a opta oară în cinci ani, partidul populist de stânga Bulgaria Progresistă obținând o victorie zdrobitoare care l-a propulsat pe Rumen Radev în funcția de prim-ministru.
