Pentru mulți antreprenori români, cuvântul insolvență sună ca o condamnare definitivă la faliment. Vasile Godîncă-Herlea, fondator Azitis, cofondator Impetum Group, partener CITR și fost CEO al CITR, arată că realitatea din piață este complet diferită și că firmele ajung să moară pur și simplu pentru că patronii cer ajutor prea târziu.
Afacerea privită ca un membru al familiei
Dincolo de cifre, o firmă construită de la zero înghite ani de muncă, bani și nopți nedormite. Așa se creează un atașament extrem de periculos pentru sănătatea businessului. „Am mai învățat că, în România, antreprenorii consideră că firme lor sunt asemenea propriilor copii și de aici vine această teamă de a nu le pierde, dar și imposibilitatea evaluării obiective a dificultății, deci și abilitatea de a sacrifica ce este de sacrificat pentru a salva ce poate fi salvat”, a explicat Vasile Godîncă-Herlea.
Panica dictează deciziile în criză
Dar ce se întâmplă concret când conturile se golesc? V-ați gândit vreodată cum reacționează un om care își vede munca de o viață pe cale să fie distrusă?
Când problemele financiare se adună, presiunea crește uriaș. Angajații, furnizorii și băncile cer răspunsuri urgente. Într-o analiză publicată recent de Libertatea, specialistul detaliază modul în care stresul anulează complet gândirea logică a celor aflați la conducere. „Am văzut că în momentele de stres, rațiunea nu prea mai contează, fiindcă se activează imediat instinctul de conservare, la cote maxime. asa ca cel aflat în acest stadiu dificil nu reacționează la sfaturi, indicații și presiuni legate de limitarea riscurilor, chiar dacă vin din partea experților, fiindcă iminența unei crize în companie generează un context de emoție, instinct și impuls în care se refugiază oamenii”, a detaliat Godîncă-Herlea.
Frica de a pierde totul paralizează orice inițiativă de salvare.
Insolvența ca tratament medical
Procedura judiciară nu înseamnă automat lacătul pe ușă. „Insolvența este o boală a companiilor și, ca orice boală, are șansa de a fi tratată dacă e descoperită și conștientizată cât mai devreme. Procedura, în sine, poate fi un tratament eficient, fiindcă oferă șansa unui reset al companiei, însă doar dacă se accesează din timp”, a punctat fondatorul Azitis.
Numai că patronii trag de timp nejustificat de mult. Așteaptă un client minune sau clemență de la bancă (o speranță falsă, de cele mai multe ori). „Nu insolvența este finalul lor, ci propria dificultate. Dificultatea nu ar trebui sa fie capăt de drum pentru antreprenor, și, totuși, statisticile europene arată că în estul și sudul Europei procentul celor care au curajul să se întoarcă în business după un eșec este de doar 10%. Eșecul în business este fatal doar pentru business, pentru antreprenor ar trebui sa fie o lecție folosită experiență valoroasă într-un business nou, în care nu va face aceleași greșeli. Va face altele, noi”, a declarat acesta.
Rușinea eșecului blochează relansarea
Și aici intervine diferența uriașă de mentalitate față de vestul continentului. „10% din cei care au suferit un eșec se mai intorc în business. În țările nordice și în Anglia, procentul este spre 25%. Se pare că, din punct de vedere cultural, blamul la care sunt supuși cei care dau greș este mult mai mare. Sentimentul de vinovăție este suportat mai greu, de aceea antreprenorii fac orice pentru a nu ajunge în insolvență, de la speranțe iluzorii că va trece repede și vremurile vor fi mai bune, până la acțiuni împovărătoare care fac și mai mult rău companiei”, a avertizat fostul CEO al CITR.
Până la urmă, trauma falimentului lasă urme adânci. „Se spune că oamenii geniali învață din greșelile altora, cei deștepți din greșelile proprii, iar cei proști nu învață niciodată. E foarte multă teorie despre învățarea din greșeli, din eșecuri și din suferință. Unii sunt de părere că nu putem învăța decât din suferință și greșeală. Mie mi-a plăcut întotdeauna să cred că învățăm foarte mult din reușite și din succes. Învățatul din greșeli, în teorie, te face mai deștept, deci data viitoare vei face lucrurile altfel. Poate e valabil pentru lucrurile mici, repetitive, dar când e vorba de antreprenoriat, părerea mea este că imprimarea unei traume te determină, mai degrabă, să nu mai încerci deloc. De aici și explicația pentru care avem un procent atât de mic dintre cei care se întorc în business după un eșec”, a completat expertul.
Momentul critic al delegării
Iar salvarea vine adesea doar dacă fondatorul acceptă să facă un pas în spate la momentul oportun. O firmă care a crescut masiv are nevoie de un manager profesionist, nu doar de instinctul celui care a înființat-o. Vasile Godîncă-Herlea cunoaște direct aceste etape de transformare. Parcursul său profesional a început ca învățător într-un cătun din județul Maramureș, înainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în restructurare corporativă din România.
